Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Salonul

Dumineca viitoare, 31 oct., se deschide la Ateneu Salonul anual de pictură şi sculptură. Dintre bucăţile admise, o comisiune specială va fi şi ales pe cele mai de seamă pentru secţia romînă de la Expoziţia din Paris.

Am avut norocul să pot intra la Salon înainte de deschiderea-i oficială. Erau acolo cîţiva cunoscători, cari făceau observaţiuni tehnice ce eu nu prea am înţeles. Eu, drept să spun, nu pot avea pretenţia că ştiu judeca producţiile de arte plastice: îmi lipseşte prea mult educaţiunea specială a priceperii. Din pricina aceasta desigur eu, în faţa unei lucrări, îi văy defectele mai degrab decît calităţile. Aş putea spune mult mai uşor de ce nu-mi place o lucrare decît de ce alta îmi place; pot dar spune de pe acuma că mi-au displăcut multe din lucrările expuse şi mult mai puţine mi-au plăcut — între acestea, cu deosebire, o idilă romană de d. Kimon Loghi.

O dare de seamă mai amănunţită despre salon, fără nici o pretenţie de cunoscător, voi face, după slaba mea pricepere, într-o cronică viitoare a "Universului".

Oricine se va-ntreba, dar, cu ce pictură romînească ne prezentăm la Paris; căci fără să se supere tinerii noştri artişti, nici unul nu are în lucrările lui aşa-numitul genuin. Toate lucrările, cele remarcabile, ca şi cele mai slabe, sunt lucrări de şcoală, tot atît de franceze, germane sau italiene pe cît de romîne, ba poate chiar mai mult. Producţiunile după maniera lui Grigorescu, se-nţelege, nu contează, cum nu contează-n literatură nici o producţie în maniera lui Eminescu sau a lui Coşbuc. (Se găsesc totdeauna oameni cari cred că succesul se datoreşte manierii, nu mîinii.)

A expune la Paris pictură romînească fără Grigorescu este a renunţa la un succes sigur pentru a risca să trecem foarte puţin luaţi în seamă, şi vorbesc numai de elementul genuin, fără să mai pomenesc de incomparabila putere creatoare a ilustrului maestru.

Să sperăm că d-nii comisari însărcinaţi cu alegerea bucăţilor pentru Paris vor şti să obţină adeziunea marelui nostru artist — onoarea vremii noastre — fără concursul căruia ne-am prezenta cu mult mai slabi pentru o expoziţie universală.

Universul, 29 Octomvrie 1899

TE-AR MAI PUTEA INTERESA