Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Situaţiunea Europei
(Articol de fond)
Săptămâna aceasta în Europa a fost ca toate săptămânile... de şapte zile tocmai.
În aceste şapte zile s'au petrecut fapte multe şi mărunte - dar numai două singure evenimente de adevărat calibru european s'au arătat pe orizontul politic, spre a face caracteristica săptămânii: apariţia Claponului în Bucureşti şi declararea neutralităţii Spaniei în chestia Orientului.
Lumea politică a primit cu bucurie arătarea acestor două fenomene, cari sunt de natură a exercita o înrâurire neaşteptată asupra situaţiei actuale.
Toate cabinetele europene au felicitat telegraficeşte foarte călduros pe redactorii noştri de nemerita idee politică ce au avut, când dânşii au declarat cu energie şi pe faţă neutralitatea Spaniei; - precum şi toţi cititorii Claponului au rămas pe deplin mulţumiţi de întreprinderea literară, plină de talent, a guvernului M. Sale Alfons XII, prin scoaterea la lumină a acestei foiţe foarte hazlie.
...Aceasta numai şi numai, pentru că atât noi cât şi guvernul spaniol, am avut lealitatea a ne pune mai presus de sistema nenorocită, urmată până acum în diplomaţia europeană.
Ce ne-am zis noi?... Nimic mai mult decât, că trebue să avem tăria a proclama sus şi tare neutralitatea Spaniei.
Ce a făcut guvernul dela Madrid ? Nimic mai puţin decât a scos la lumină o foaie foarte nostimă, pe care toţi cititorii au judecat-o vrednică a le lua cu cinste câte un ban pe săptămână din buzunar - dovadă că Claponul se vinde ca lipia caldă.
Dela o vreme încoace adevărul este, că s-a urmat în politica Europei o şcoală nu prea cinstită. Diplomaţia nu mai avea decât un înţeles cu totul nenţeles: mofturi, nazuri, giumbuşuri... ba şi chiuluri, şi tot felul de secături nevrednice de feţele împărăteşti. Nu este dar de mirat, că Europa, aderând fără rezervă la noua noastră şcoală diplomatică, a aplaudat cu mulţumire ferma atitudine politică luată de redacţia noastră, cum şi stilul hazliu şi popular al guvernului din Madrid - (şi între noi rămâne vorba, sperăm că şi noi pe viitor, atât guvernul Claponului cât şi redacţia Spaniei vor fi onoraţi cu aceeaşi încredere, ca şi până acum, de către înalta nobilime şi onor. public bucureştean).
Afară de aceste două evenimente ale săptămânii, pe care le relatarăm foarte desluşit cititorilor, avem a înregistra între faptele, deşi de o ordine secundară, totuşi importante, aceea ce o ştire din izvor sigur ne aduce la cunoştinţă. Faptul este cu atât mai regretabil, cu cât Claponul însuşi fără intenţiune i-a fost cauza indirectă.
Guvernul otoman a destituit pe Abdul-Kerim din postul de generalism al armatei dela Dunăre, din cauză, că dupe o denunţare anonimă, poliţia din Rusciuc i-a călcat casa, şi în urma unei straşnice percheziţiuni, a descoperit asupră-i numărul 1 al Claponului, pe care-l ţinea ascuns într'unul din meşi. La întrebările ce i s'au făcut a mărturisit că se prenumără şi el între cititorii acestei foiţe - a cărei trecere în ţara turcească este oprită, fiindcă această foiţă se bănueşte că ar fi organul oficios al cartierului general rusesc.
Întrucât ne priveşte, respingem cu indignare insinuările guvernului din Stambul. Am spus-o şi o mai repeţim: Claponul este un organ eminamente neutral! Cel mult el poate fi gazeta oficioasă a stărostiei birjarilor muscali din Bucureşti, însă niciodată al cartierului general rusesc.
Aceasta trebue s'o ştie foarte bine cabinetul dela Stambul, şi dacă umblă cu mofturi, ca să inducă în eroare opinia publică europeană asupra personalităţii politice a Claponului - aceasta nu poate veni decât tot dela politica englezească. Noi ştiam foarte bine, că nicidecum nu se va putea împăca cu ideile noastre politica egoistică a companiei engleze de tramvai, căreia dela un cârd de vreme birjarii muscali, neutri ca şi Claponul, îi fac straşnică concurenţă; - ţineam însă a nu răspunde decât fiind provocaţi d'a-dreptul.
Acum că am limpezit o situaţie, care nu se mai putea prelungi, nu mai avem nimic de zis în această privinţă.
Am uitat însă a spune, că mult regretatul Abdul-Kerim a fost înlocuit la comanda başabuzucilor, cu un fin şi rubedenie de departe al Sultanului, anume beiul Hagi-Caimac. Să-i fie de bine, şi la mai mari! Atâta pagubă!
Astfel s'a dus şi săptămâna aceasta, cum bag-seama or să se mai ducă multe, până când, dupe un vot secret dat de prooroci cu maioritate absolută de glasuri, A tot-ţiitorul citind mesajul de dizolvare (menit a face senzaţie) o să închiză catastiful caraghiozilâcurilor omeneşti.
Dacă Claponul va apărea şi pe atuncea, promitem a da cititorilor atât textul mesajului in extenso cât şi darea de seamă în rezumat a acestei importante şedinţe.