Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Solicitudine de stat

D-l Haret, ministrul Instrucţiunii Publice, a trimis către mai mulţi amatori de literatură şi de artă o circulară prin care-i roagă să-şi dea părerea lor asupra unei noi organizaţiuni a teatrelor şi a conservatoarelor de muzică şi declamaţiune; căci, cu organizaţia actuală, aceste instituţiuni nu mai pot merge.

Intenţiunea d-lui ministru e cât se poate de lăudabilă. Nu ştiu anume la ce persoane s-a adresat d-sa, dar îmi place să presupun că între toate acele, fireşte, nu este nici una care să nu priceapă perfect de ce e vorba, sau care să fie interesată personal în afacerile teatrelor sau ale conservatoarelor. Desigur, sunt la noi mulţi, foarte mulţi oameni competenţi în materie, care, cu concursul luminilor lor, pot alcătui o organizaţie sau chiar mai multe.

Tot aşa de sigur e că teatrele şi conservatoarele noastre nu suferă de lipsă de talente, ci numai şi numai de lipsă de organizare, căci, fireşte, dacă ar fi lipsit numai talentele şi organizarea ar fi fost, instituţiile acestea ar fi mers perfect, şi astfel d-l ministru, dacă ar fi şi observat, lucru puţin probabil, că lipsesc talentele, ar fi făcut către iubitorii de artă o circulară prin care să le ceară părerea nu asupra chestiunii reorganizării, ci asupra chestiunii: cum vom putea avea talente.

Da; după cum spune Sfânta Scriptură: „Amin! Amin! grăiesc vouă, nici un fir de păr din capul vostru nu se va clinti fără de voia mea”, asemenea şi statul nostru ne spune că toate se vor întâmpla în societatea românească numai şi numai prin voia lui. El ne va clădi case şi sate model; el ne va da bani cu împrumut; el ne va învăţa carte; ne va pune să ne închinăm; ne va ţesăla vitele; ceva mai mult, el ne va amuza, şi tot el ne va da şi organizaţii şi talente artistice.

Trebuia deci şi teatrele şi conservatoarele — care în toată lumea au ajuns la culmea dezvoltării fără să fi avut nici o relaţie cu statul, ci s-au născut şi au crescut de sine-le, potrivit nevoilor şi aptitudinilor sociale — să se întocmească la noi ca instituţiuni de stat, şi, fiindcă statul e liberal, ele au fost întocmite pe baza celei mai largi liberalităţi. Aşa, statul învăţă gratis pe orice fetică să cânte valsuri, polci şi pas-de-quatre¹ la pian; învăţă gratis pe oricine să cânte Stela confidente² din gură, din vioară, din trâmbiţă, din ocarină ori xilofon; învăţă gratis pe orice domnişoară sau domnişor să recite anecdotele lui Speranţă şi Pe o stâncă neagră a lui Bolintineanu — toate acestea fără condiţii de sex, de vârstă şi de naţionalitate, aibă mai mult sau mai deloc talent tinerii sau tinerele cărora le deschizi într-un mod aşa de generos porţile şcolii. Dar liberalitatea statului merge şi mai departe: e o sistemă consacrată ca măcar jumătate din publicul care intră la teatru să intre gratis.

Dacă nici cu atâta solicitudine din partea statului nu s-ar dezvolta cultul şi gustul artelor, atuncea ar trebui desigur să desperăm de viitorul lor în România.

Actualul ministru, mai zelos încă decât predecesorii săi, nu se mulţumeşte cu organizaţia actuală a teatrelor şi conservatoarelor; d-sa vrea să meargă şi mai departe şi îmi face onoarea a cere în această privinţă şi sfatul meu. I-l voi da cu toată dezinteresarea. Iată-l:

Organizarea actuală a teatrelor şi conservatoarelor nu este rea, este numai incompletă; trebuie deci completată, şi asta e foarte uşor când are cineva atâta bunăvoinţă ca d-l Haret şi ca mine.

Propun deci ca nu numai să se menţie actuala organizare a societăţilor dramatice subvenţionate, care au dat atâtea frumoase roade, dar încă statul să decreteze pentru sine monopolul tuturor spectacolelor fie de orice natură, precum: teatrul de proză, de muzică, concerte, exerciţii gimnastice, ecvestre etc.

Contrabanda să fie aspru pedepsită.

În fiecare comună urbană se va organiza câte o societate dramatică, muzicală, gimnastică, ecvestră etc., care va primi de la comună şi de la stat câte o bună subvenţiune.

Administraţia societăţii o va face un comitet de trei persoane, compus din primarul local, în persoană sau prin relegaţiune, şi, în caz de dizolvare a consiliului comunal, din preşedintele comisiei interimare; din un profesor cu titlul definitiv de la şcoala locală de grad superior, tras la sorţi dintre colegii săi pe o perioadă de trei ani (cel ce a funcţionat o dată nu poate lua parte la tragerea la sorţi pentru perioada următoare) şi din cel mai în vârstă dintre preoţii locali (în orăşele de reşedinţă judeţeană, protopopul va trece în acest loc onorific, indiferent de vârstă).

Pe lângă acest comitet, guvernul va numi tot din localitate un comisar al său, ales de preferinţă dintre oamenii de litere, mai ales dintre autorii dramatici.

Pentru a face o pepinieră de talente, care să fie totdeauna gata a ocupa locurile vacante de societari în societăţile deja constituite şi în cele ce se constituie acum, se vor înfiinţa, afară de conservatoarele actuale, încă altele cinci deocamdată, şi anume, câte unul: la Craiova, la Ploieşti, la Focşani, la Galaţi şi la Botoşani.

Toate cele şapte conservatoare vor purta titlul „Conservatorul naţional de muzică, declamaţiune, gimnastică, echitaţiune etc.”. În consecinţă, cu înmulţirea titlurilor acestor şcoli, se vor adăuga, la conservatoarele deja existente, catedrele care lipsesc, şi pe modelul acesta complet se vor organiza şi cele cinci din nou înfiinţate.

Pentru a da un avânt mai mare acestor instituţiuni şcolare de stat şi pentru a încuraja tinerimea de ambele sexe, indiferent de naţionalitate, să-şi dezvolte talentele pe cale artistică şi să renunţe odată la pornirea funcţionarismului, se va acorda fiecărui elev din conservator câte o bursă.

Deoarece până acum s-a dovedit în dese rânduri că, cu condiţiunea de a nu lăsa să intre gratuit în teatre decât numai jumătatea publicului, n-am izbutit să avem totdeauna săli pline, de-acum încolo gratuitatea locurilor va putea merge până la două treimi şi, la nevoie, chiar până la trei sferturi. Şi, pentru ca să fie controlul mai strict, serviciul caselor teatrelor îl va face de acuma doi casieri: unul pentru biletele de vânzare şi celălalt pentru biletele gratuite.

Toate acestea, se înţelege, în principiu; rămâne ca o comisiune să facă, pe baza aceasta, proiectul de lege amănunţit asupra organizării teatrelor şi conservatoarelor din regatul român.

Dacă se ocupă statul de progresul artelor române încai să se cunoască!

Epoca, III, nr. 479, 14 iunie 1897

Note

TE-AR MAI PUTEA INTERESA