Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Luca Caragiale

    Sonete

    SONET

    D-lui Agostino Mazzoli, bariton absolut, cu ocaziunea beneficiului său în opera Ernani


    Eşti rege, şi, pe tronu-ţi, în plină strălucire
    Apari ca totdeauna, şi gat-a ne-ncânta;
    Supuşii te salută, zicându-ţi în unire:
    Talentul e coroana ce sta pe fruntea ta!

    E sărbătoare astăzi, splendidă sărbătoare.
    Mai mult ca totdeauna supuşii-ţi sunt fideli.
    Coroana-ţi, astă-seară, e mai strălucitoare.
    O! niciodată, rege, nu vei afla rebeli.

    Da: regii-şi pierd mărirea. În piepturi astăzi bate
    Dorinţa cea sublimă de sacra libertate.
    Urăşte lumea sceptrul. A fi supus e trist!

    Decât să servi un rege, durere nu-i mai mare,
    Dar... lumea se supune, c-o nobilă-avântare,
    Când sceptrul este arta şi regele artist.


    SONET

    Unui cavaler de industrie


    Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
    Prea bine ţi-au zis uniiCoţcar Coţcarovici ;
    Figura ta, ce-nspiră dizgust şi desplăcere,
    Impertinintă, vilă, tot palme parcă cere:
    Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici?

    Vestitele-ţi scandaluri azi nu mai sunt mistere.
    De când, ca paraziţii, te-ai pripăşit p-aici,
    Nu vezi, când vrei prin lume şi tu ceva să zici,
    Cum fug toţi d-ale tale cuvinte deletere?

    În loc să-ţi vezi ruşinea, stigmatizat cum eşti,
    Şi, dându-te căinţei, să plângi şi, de durere,
    Să-ţi dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere
    P-o pată de nimica, să-njuri pe cei oneşti...

    Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!

    SONET

    Contimpuranilor mei


    Fără de graiuri gure şi ochi făr' de priviri,
    Făr' de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
    Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste
    Făr' de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!

    Aşa ne pomenirăm, dodată, fără veste,
    Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
    Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste
    Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri

    În vreme de-njosire, în tină şi din tină,
    Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;
    Zadarnic ne născurăm şi făr' să trebuim!

    Păsemne-aşa ne scrise pustia de ursită:
    Păcum ne fuse vremea meschină ş-umilită,
    Meschini şi mediocri să fim şi să murim!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA