Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Spitalul amorului

O prefaţă

Barbu Lăutarul a lui Alecsandri ne-a spus aşa de bine cum se făceau ziafeturile şi curtea în vremea veche şi ce rol important jucau pe atunci glasul şi cobza lui: societatea înaltă de atunci, negustorimea şi poporul se nebuneau după lăutari, cari le cântau de la naştere şi până la groapă — la botez, la nuntă, la înmormântare, de dimineaţă, toată ziua şi toată noaptea: era un adevărat cult pentru muzica greco-turcă-ţigănească, pe care, pentru exigenţe politice, am numit-o mai târziu muzică naţională. Repertoriul ţigănesc se compunea din danţuri primitive populare şi câteva danţuri fanariotice de salon, şi mai cu seamă din aşa-numitele cântece de lume: toate saloanele, toate mahalalele, hanurile, grădinile, cârciumile şi noaptea târziu chiar uliţele urlau de ahturi.

În mijlocul acelei mode stupide, acelui curent de erotism trivial, de sentimentalism greţos şi de galanterie ridiculă, cari au târât şi mânjit chiar pe mulţi oameni de spirit şi de adevărat talent, Anton Pann, vestitul nostru poet popular, a publicat, pe lângă atâtea admirabile lucrări originale şi traduceri, şi o colecţie de cântece şi poezii la modă pe acea vreme. Minunatul poet şi povestitor, care era în acelaşi timp un excelent cântăreţ şi cunoscător al Psaltichiei, publică acea colecţie însoţind fiecare bucată cu muzica ei, transcrisă, fidel, după cum se cânta, fireşte după felul oriental.

E un trist tezaur, mai ales în partea poetică. În această grămadă de orduriliterare, de testimonii de imbecilitate a unei epoce, se găsesc totuşi rătăcite rare exemplare oneste, câte o bucată a unui adevărat poet şi câteva încă populare româneşti propriu-zise, nu greceşti sau ţigăneşti. Câteva specimene din stupida grămadă va ilustra destul de bine cele ce spunem.

Destul şi prea destul. Anton Pann a făcut un adevărat serviciu literaturii culegând toate aceste documente caracteristice a stării noastre sociale din prima jumătate a veacului. Şi pentru că omul de spirit simţea bine ce murdării culege, el a trebuit să le găsească o etichetă convenabilă; colecţia poartă ca titlu Spitalul amorului. De unde se inspiră el a găsi acest titlu? Să-l lăsăm să ne-o spună el însuşi în următoarele spirituale rânduri de critică, pe cari le pune ca prefaţă la Spitalul amorului.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA