Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Ţara lui Hübsch

Iată, în sfârşit, iubite cititor, că se face dreptate unui nume ilustru atât de scump nouă ca şi tuturor bunilor români! Iată că se realizează dorinţa tuturor câţi ţin să venereze memoria bărbaţilor care au gândit bine şi drept pentru şi despre patria noastră română!

Uite-te în numărul nostru de astăzi şi vezi proiectul statuii nemuritorului nostru amic Hübsch.

Cine a fost Hübsch, toţi o ştim.

Muzicant de mare talent şi om de mult spirit — în afară de atâtea frumoase compoziţional muzicale şi în afară de atâtea şi atâtea glume neuitate, el ne-a lăsat două producţiuni ale spiritului său în adevăr nepieritoare.

Cât va exista o ţară românească se va cânta măreţul imn regal Trăiască regele! compus de Hübsch! Cât va fi ţara românească, ea va fi ţara lui Hübsch!

Ţară frumoasă cu veselă lume! Nimeni nu te-a caracterizat mai bine decât bunul nostru amic Hübsch cu două vorbe!

Două vorbe! Pe care le spun copiii tăi la toate împrejurările mari şi mici, de la cel mai neînsemnat accident până la o adevărată catastrofa publică! Două vorbe pe care le aruncă românul şi asupra unui act de supremă şi sfântă dreptate şi asupra celei mai monstruoase şi mai diabolice nedreptăţi! Două vorbe, pe care le aruncă fiii tăi şi celor din urmă secături ca şi celor mai talentaţi şi mai distinşi dintre dânşii! Două vorbe, pe care românul le scuipă şi asupra făcătorului de rele şi asupra eroului, asupra opincii ca şi asupra vlădichii, asupra celui mai mic ca şi asupra celui mai mare lui!

Ţară şi lume cuminţi şi egale de umor şi de filozofie faţă cu orice, cu binele şi răul, cu urâtul şi cu frumosul, cu adevărul şi cu minciuna, cu Dumnezeu şi cu Dracul!

Trăiască ţara lui Hübsch!

Rămână veşnic în picioare statuia eroului nostru spre pomenire!

— Ei! Dar ne va întreba cititorul. Bine, Hübsch merită fără-ndoială o statuie şi proiectul Moftului român este admirabil, o adevărată operă de artă, operă plină de adevăr şi de inspiraţie. Dar fondurile? Unde sunt fondurile?

— O, Doamne! Am putea răspunde noi; am văzut multe fonduri fără statuie, ce mirare să vedem odată o statuie fără fonduri? Şi pe urmă să nu uităm a spune că şi noi ne-am gândit să deschidem liste de subscripţiuni pentru scopul nostru, şi punem multe speranţe în obolul publicului românesc.

Haide! Grăbiţi-vă de subscrieţi voi toţi câţi n-aveţi de dimineaţă până seara pe buze decât vorbele sacramentale care le-a prins Hübsch ca să pecetluiască locul şi vremea noastră;

Voi toţi câţi aţi smintit cincizeci de ani o lume întreagă cu panglicării sau care o smintiţi cu aceeaşi metodă, ridicându-vă din gunoi la treapta celor mai superbe boierii şi, zâmbind, proferaţi la adresa neghiobilor, aiuriţi de suferinţe morale şi materiale, cele două celebre vorbe;

Voi care, cuminţi, nu mai credeţi în nimica şi ziceţi despre orice nerod, care mai are naivitatea să crează în ceva, cele două faimoase cuvinte;

Voi toţi, mulţime înţelepţită de necazuri, care, ori la ce lovitură primiţi, ridicaţi din umăr şi vă răcoriţi sufletul măcinat mormăind cele două sacramentale cuvinte;

Veniţi toţi de subscrieţi pentru ca să ridicăm cât mai degrabă la lumina soarelui nostru statuia aceluia care a scris măreţul imn regal şi a consemnat spre veşnică neuitare cele două cuvinte-pecete.

Sus Hübsch!

Trăiască ţara lui Hübsch!

Moftul român, nr. 10, 3 iunie 1901

TE-AR MAI PUTEA INTERESA