Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Tardivitate
Odată un boier mergea cu ţiganul său de casă pe un drum strâmt. La o cotitură se-ntâlnesc cu un şir de care foarte împovărate:
— Daţi-vă-n lături, mă! strigă ţiganul ţanţoş. Daţi-vă-n lături să treacă boiarul!
— Daţi-vă, voi — răspunde un ţăran — că nu sunteţi împovăraţi.
— Trage-le, mă! zice boierul.
Ţiganul nici una nici două, şart! cu gârbaciul în om. Sar oamenii toţi, şi ţin’te nene: tăvălesc pe boier şi pe ţigan de mama focului, îi lasă snopiţi bine-ntr-o parte, trec cu carele şi-şi văd de drum râzând.
Tocma-ntr-un târziu se scoală de jos ţiganul ostenit şi se scarpi-nă-n cap:
— S-a dus, boiarule?
— S-a dus, ticăloşii!
— Nu se mai vede nici unul?
— Nu!
— Atuncea, hai să-i înjurăm şi noi!
Aşa şi Epoca — ne ameninţă regulat cu sarcasme pentru a treia zi după-nfierbinţeală.
Gazeta poporului, 1895, 10 nov.