| Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Temă şi variaţiuni
Tema
Aseară, pe la 6 ore, un foc a izbucnit la o casă peste drum de cazarma Cuza în Dealul Spirii. Mulţumită activităţii pompierilor şi soldaţilor, focul, deşi bătea un vânt puternic, a fost năbuşit în câteva minute. Pagubele nu prea sunt însemnate.
(Universul)
Variaţiuni
1
De patru ani împliniţi aproape de când reacţiunea ţine în gheare Belgia Orientului, care din lipsă de energie în evoluţiunea ei cătră progres, un progres bine definit de aminteri prin spiritul tradiţional şi istoric, şi ocazionat întrucâtva, deşi jenat oarecum, de evenimentele economice din urmă, în care duplicitatea reacţiunii a întrecut toate marginile şi a atins limita tutulor speranţelor de îndreptare, speranţe ce nu pot fi intemeiate pe câtă vreme reacţiunea cu oamenii ei fatali, cari nu se tem nici de lege, nici de Dumnezeu, nici de judecata, nepărtinitoare dar aspră, a Istoriei, au avut cinismul prototipic şi revoltător s-o declare, cu cea mai enormă dezinvoltură şi exuberanţă într-o memorabilă şedinţă a parlamentului, care a avut imprudenţ a, sau, mai bine zis, impudenţa de a-şi pune botul pe labe şi, strigând ca mamelucii mea culpa1, au trecut la ordinea zilei, ordine de zi pe care Istoria unei ţări, ce se mai bucură de cea din urmă doză de respect de sine, trebuie s-o înregistreze cu dezgust şi ruşine, deoarece când sic volo, sic jubeo2 domneşte într-o ţară ca maximă de înaltă politică şi când, ca raţiune de stat, se constituie bunul plac al unor reacţionari fiefaţi, nu ne putem aştepta, decât la atâtea şi atâtea infamii de tot soiul şi altele încă, dar însă nu credeam pentru ca să ajungem aici, nu credeam, o mărturisim coram populo3, oricât am fi crezut de infamă reacţiunea concentrată şi atotputernică, să ajungem şi la incendii ca acela ce s-a petrecut în Dealul Spirii peste drum de cazarma Cuza, care trebuie să serve cetăţenilor de învăţătură şi să rămâie o pată neştearsă şi indelebilă asupra acestui negru regim, pretins alb4, regim al incendiului, căci daca pompierii, opera venerabilului şi bătrânului general Florescu, nu stingeau focul, cine ştie cât mai ardea!!!
(Un ziar opozant fără programă, nuanţă liberală-conservatoare)
2
Aseară iust5 la orele când puneam ziarul ediţia a cincea supt presă, în Dealul Spirei vis-a-vis de casarma Cuza, un incendiu a sbucnit.
Din causa vântului violinte, care sufla puternic de la occidinte spre oriinte, incendiul a produs o mare panică printre cetăţiani şi cetăţiane.
Pompierii cu câţiva serginţi şi oficiari — generarele era absinte — au mers la localitate, unde cu greu au sbutit să năbuşească sinistrul, care apăruse deja la steriorele casii atinse.
Cu această ocaziune vom repeţi dechiaraţiunile făcute în organul nostru de atâtea ori, privitoare la instituţiunea pompiarilor.
Am zis, zicem şi de datoria noastră este să o repeţim mereu protivnicilor noştri de la guvern:
Speriinţa ne-a probat până la evidinţă că:
până când nu vom avea pompiari-cetăţiani,
până când nu vom avea cetăţiani-pompiari
nu vom sbuti să ridicăm această instituţiune la treapta la care ea în Occidinte s-a ridicat.
Să avem patriotismul a lăsa deoparte spiritul de partită şi să ne întrebăm:
Până când cu spediinte?
Este cineva pompier? — trebuie să fie şi cetăţian;
Este cineva cetăţian? — trebuie să fie şi pompiar.
Aceasta este eficace,
este ecitabile,
speditiv,
iust.
Speriinţa din Dealul Spirii până la stremitate ne-a probat că sperietura cetăţianilor şi cetăţianelor nesperiinţi adesea causa lăţirii straordinare a sinistrelor este.
Să căutăm deci:
a avea pompiari-cetăţiani,
a avea cetăţiani-pompiari.
Numai cu condiţiune d-a fi şi cetăţian cineva un bun pompiar este, şi viceversa.
Şi se-nţelege că aceea ce zicem în cetăţi despre cetăţiani, vom zice la sate despre sătiani:
pompiari-sătiani,
sătiani-pompiari.
Dar ne vor întreba protivnicii noştri:
Cine va comanda pe pompiarii-cetăţiani? pe pompiarii sătiani?
Răspundem:
Ingeniarii,
Ingeniarii competinţi, inteliginţi, prudinţi, indipendinţi, speriinţi.
Numai astfel instituţiunea pompiarilor, puterică, va da roade scelinţi.
(Un ziar opozant cu câteva programe, nuanţă trandafirie)
3
Décidément Maître Printemps n'est pas gai cette année-ci: du vent, de la pluie, de la pluie, du vent. Nos mondaines perdent leurs heures a regarder le Barometre, qui, insensible comme cette vieille MŹre Nature, baisse, baisse toujours, ou dirait les actions du Panama. Le Dieu Plaisir et la F.e Bamboche s'entŹtent a tenir fermés leurs temples, en d.pit des voeux de leurs fervents fidŹles; partant, plus d'encens sur leurs autels jadis si charg.s de fleurs. C'est insens. comme on ne s'amuse plus en cette malheureuse fin de siecle, qui n'en finit plus avec ses surprises ravacholiennes.
Hier un grand incendie a eu lieu dans le Dealul Spirii. Faute d'amusement, une emotion vaut toujours mieux que l'ennui. Le coup d'oeil etait vraiment assez pittoresque. Beaucoup de monde a l'incendie. Notons en passant M-me Chose, une brune descendue d'un cadre de Murillo, en robe de chambre, superbe dans son neglige transparent; M-me Machin, un Rubens, non moins elegante, toute rouge d'emotion; la toute jeune M-me Bigoudiano, un rive brillant de Watteau, ravissante avec sa chevelure blonde or qui frise naturellement sans aucun artifice, un bouton de rose sur le point de s'epanouir aux rayons de Phoebus, harmonisant tres-heureusement avec le ton rouge.tre des flammes l.gerement estomp. par le voile de la fum.e. J'en passe et des meilleurs, dont le nom m'echappe. Puis un essaim de jeunes filles, fraîches comme des violettes qu'on vient de cueillir au bord du ruisseau limpide, les unes plus charmantes que les autres, et que l'incendie avec ses flammes, qui rappelaient les contes fantastiques d'Hoffmann, et les braves et infatigables pompiers avec leurs manoeuvres paraissaient beaucoup amuser.
Apres l'incendie, chambree des plus select chez le rotisseur du coin.
(Un journal chic)6
4
Mai multe ziare ale opoziţiei vorbesc cu un zgomot asurzitor despre un incendiu ce ar fi avut loc în Dealul Spirii peste drum de cazarma Cuza. Cu această ocazie încalecă iar pe faimosul dumnealor Dada7, aruncând în spinarea reacţiunii (sic) răspunderea pentru acest sinistru. Întrucât trebuie să pună publicul temei pe spusele acestor foi, ce nu mai au câtuşi de puţin respect de adevăr, iată:
Din sorginte oficială aflăm că nu a fost nici un incendiu ieri în Dealul Spirii. Sinistrul cel grozav este o pură invenţiune ieşită din fantezia nesecată şi din bogatul arsenal de calomnii al adversarilor noştri.
(Un ziar oficios)
Note
1. Sunt vinovat (lat.), mărturia greşelilor.
2. Aşa vreau, aşa fac (lat.), expresia bunului plac.
3. Public, în faţa tuturor (lat.).
4. Albi: denumire dată conservatorilor; roşii: denumire dată liberalilor.
5. Acest cuvânt şi multe altele următoare, latinisme proprii ortografiei ziarului lui C. A. Rosetti, Românul.
6. Hotărât, doamna Primăvară nu e veselă anul acesta: vânt, ploaie, ploaie, vânt. Mondenii noştri îşi pierd vremea privind barometrul, care, nesimţitor ca şi această bătrână Mamă-Natură, coboară, coboară mereu, ca şi acţiunile Panama. Zeul Plăcere şi zâna Petrecere se încăpăţânează să ţină închise templele lor, în ciuda dorinţelor pasionaţilor lor credincioşi; de aceea nu se mai găseşte tămâie pe altarele lor, altădată atât de încărcate de flori. Foarte puţin se mai poate petrece în acest nenorocit sfârşit de secol, care nu a sfârşit surprizele sale răscolitoare.
Ieri a avut loc în Dealul Spirii un mare incendiu. În lipsă de petreceri, o emoţie e totdeauna mai de preţ decât plictiseala.
Priveliştea era cu adevărat pitorească. Multă lume la incendiu. Reţinem în treacăt pe doamna Cutare, o brună coborâtă dintr-un tablou de Murillo, în capot, superbă în neglijeul său transparent; doamna Cutare, rubensiană, nu mai puţin elegantă, îmbujorată de emoţie; foarte tânăra doamnă Bigoudiano, un vis strălucitor de-al lui Watteau, răpitoare cu păru-i blond-auriu care se buclează natural, fără nici un artificiu, un boboc de trandafir gata să se desfacă la razele lui Phoebus, armonizându-se plăcut cu tonul roşiatic al flăcărilor uşor estompate de vălul de fum. Trec peste multe alte frumuseţi al căror nume îmi scapă. Apoi un buchet de tinere fete, proaspete ca violetele culese chiar acum pe malul unui râu limpede, unele mai fermecătoare decât altele, şi pe care incendiul cu flăcările sale, care aminteau de povestirile fantastice ale lui Hoffmann, şi bravii şi neobosiţii pompieri cu mişcările lor părea să le amuze din plin.
După incendiu, o gustare dintre cele mai selecte la birtaşul din colţ.
(Un ziar distins)(fr.)
7. Cal de bătaie.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
