Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Luca Caragiale

    Tot Mitică

    - De ce trage clopotele, Mitică?

    - De frânghie, monşer.

    *

    Doi jucători de biliard, unul mult mai forte ca altul, fac o partidă.

    Mitică s-a încurcat la privit şi numără punctele. După o serie a jucătorului forte, Mitică cu glas tare:

    - 25 cu nimic-sprezece!

    *

    - Ai fost la Cotroceni, Mitică?

    - Nu, monşer, am scăpat tramcarul!

    *

    - Mitică, prea te izmeneşti!

    - Din contra, monşer, că nu port vara!

    *

    Întâlnesc azi-dimineaţă pe amicul Mitică foarte abătut.

    - Ce-ai păţit, iubitule?

    - Închipuieşte-ţi, dragă, am tras pe dracul de coadă două luni, şi acum mi-a intentat proces cerându-mi daune-interese!!...

    *

    - Ce ai, monşer, de calci aşa? întreabă Mitică pe un amic.

    - Mă supară o gheată teribil.

    - Du-te Kibrik1, să ţi-o scoată.

    *

    Pe stradă. E îmbulzeală. Mitică cu un prieten face drumul de la Bulevard la Teatru. Din greşală prietenul îl calcă pe Mitică pe gheată:

    - Pardon! se grăbeşte a zice Mitică. Te-am călcat sub talpă...

    *

    În tren.

    Mitică, având bilet de clasa întâia, intră în clasa a doua să vorbească cu un prieten. Conductorul cere biletele. Mitică, prezentând pe al său şi cu un zâmbet către conductor:

    - Cât vine să-mi plăteşti diferenţa?

    *

    - Unde mergi pe vară, Mitică?

    - La munte...

    - În ce loc?

    - La Muntele de pietate, monşer.

    *

    Mitică, cu un aer dezolat:

    - Nu ştii ce i s-a întâmplat lui bietul Iancu Niculescu actorul?

    - ?

    - Închipuie-ţi, monşer, şi-a deşelat bicicleta.

    *

    Mitică: Mi-am comandat, monşer, un pardesiu nou.

    Amicul: Ce coloare?

    Mitică: Coloarea vântului.

    *

    La Palatul Justiţiei.

    Mitică umblă de colo până colo prin sala paşilor pierduţi.

    - Pe cine cauţi, Mitică?

    - Caut un avocat, monşer, să mă apere...

    - Ce! ai tu proces?

    - Nu, monşer, să mă apere... de muşte.

    *

    Mitică, plecând foarte de dimineaţă de la berărie:

    - Tot m-am hotărât eu să merg acasă... încai să-mi iau şi pălăria.

    *

    În trenul de plăcere. Vagonul este plin de lume.

    O doamnă, intrând:

    - Nu mai e nici un loc liber pentru mine...

    - Ba da, doamnă, mai este unul, cel mai comod...

    - Unde?...

    - În inima mea...

    *

    La cafenea.

    Mitică: Băiete, un şvarţ!...

    Chelnerul pleacă să execute comanda.

    Mitică: Băiete!

    Chelnerul se întoarce.

    Mitică: Să fie mai negru!...

    *

    - Ce zici, Mitică, mai plouă astăzi?

    - Nu pot pentru ca să mă pronunţ monşer: m-am tămăduit de bătături.

    *

    Mitică într-o discuţiune asupra situaţiei politice:

    - Lăsaţi-l, monşer, şi pe bietul regele! I-a făcutără politicienii capul Calinder2.

    *

    La telegraf.

    Mitică a predat o telegramă.

    Telegrafista (după ce a tăiat chitanţa): Un leu şi cinci bani, domnule.

    Mitică (cu zâmbetul lui cunoscut): Parol?... Nu-i prea scump, domnişoară?

    *

    La restaurant.

    Mitică sună.

    Chelnerul Costică... se prezintă.

    Costică: Ce-a comandat don' Mitică?

    Mitică: Dragă Costiţă, să-mi pui la grătar o costică de purcel.

    *

    Mitică a cam prea băut; e foarte ciupit, şi-i vine poftă să fredoneze:

    "De ar fi noaptea trei coniace...

    M-aş... miş... m-aş... miş... miş-maş...!"3

    *

    Mitică: Amice Costică, nu mai merge cu căldurile acestea dropicale. M-am hotărât în fine să plec mâine dimineaţă.

    Costică: Unde?

    Mitică: La băi... Să-mi scrii.

    Costică: Adresa?

    Mitică: Nu ştii?... "Mitică".

    Costică: Bine. "Mitică" ştiu; dar unde?

    Mitică: "Mitică, la băi".

    Costică: Bine, la băi, ştiu; dar unde la băi?

    Mitică: "Mitică... la băi... în Europa."

    *

    În trenul de plăcere. Lume multă. Căldură sahariană. Mitică şi Costică merg spre Sinaia.

    Mitică (făcându-şi vânt cu Moftul român, se opreşte deodată ca şi cum şi-a adus aminte de ceva): Tii ! Ce-am uitatără !

    Costică: Ce?

    Mitică: Şubele.

    *

    Un necunoscut, semuind pe Mitică cu altcineva, îl salută:

    - Salutare, musiu Costică.

    - Pardon, din contra, că mă cheamă Mitică.

    *

    La birt.

    Chelnerul: Avem carne cu cartofi.

    Mitică: Nu primesc: nu sunt cartofor.

    *

    La debitul de tutun.

    Mitică: Două ţigarete de damă; am musafiri deseară.

    *

    Costică: Haide, Mitică, la Herestrău.

    Mitică: Nu, monşer, nu-mi face trebuinţă. Eu cumpăr lemne tăiate gata.

    *

    La telefon.

    Mitica sună. Soneria răspunde.

    Mitică: Alio!

    Un glas de damă (răspunzând): Alo!

    Mitică: Cine-i acolio?

    Glasul: Centrala întâia.

    Mitică: Domnişoară, vă iubesc.

    Glasul: Cine eşti dumneata?

    Mitică: Mitică.

    Nici un răspuns... Mitică sună prelung, soneria răspunde.

    Mitică: Alio!

    Glasul: Cine-i acolo?

    Mitică: Mitică, domnişoară.

    Glasul: Eşti un măgar!

    Mitică: Aulio!

    Glasul: Şi la prima ocazie, îţi trag palme...

    Mitică: Olio !

    *

    - Mare mucalit eşti, domnule Mitică, şi de spirit.

    - Mersi, domnişoară, că mă-ncântaţi cu migdale amare.

    *

    La parada de 10 mai cucoanele se-ndeasă să spargă cordoanele de sergenţi şi să pătrunză în bulevard.

    Mitică (în ton marţial): În front, că vă atacă marinarii călări!

    *

    Mitică e dezolat.

    - Închipuieşte-ţi, dragă... m-a lovit o nenorocire ireparabilă.

    - Ce-i, frate? ce s-a întâmplat?

    - Mi-a stat ceasornicul!

    *

    La birt.

    - Băiete, un pahar de protoxid de hidrogen.

    - ...?!

    - Atunci dă-mi unul de H2O.

    - ?!...

    - Cum? nici măcar apă n-aveţi? zbiară Mitică.

    *

    Mitică şovinist:

    - Şi când voi fi mort, monşer, nu doresc pentru ca să mi se cânte altceva decât: Deşteaptă-te, române!

    *

    Costică se plânge lui Mitică la birt că sufere de insomnie şi nu ştie ce doftorie să mai ia ca să poată dormi. Mitică îi recomandă:

    - Ia o plachie de somn!

    *

    La cafenea:

    - Nu iei nimic, Mitică?

    - Ba da. Băiete, o scobitoare, un chibrit, un pahar cu apă şi o gazetă, strigă Mitică.

    *

    Mitică, în compania unei amice, aşteaptă să treacă tramvaiul, şi tramvaiul nu mai trece.

    - Ah! domnişoară, toate trec în lumea aceasta, numai tramvaiul nu trece.

    *

    Un amic, poet, explică lui Mitică:

    - Călimări, sau, mai corect, călămări, vine de la calamus, care nsemnează condei.

    - A! zice Mitică; am înţeles... tot de-acolo trebuie să vie şi calamitate.

    *

    Mitică, pedalând alături cu amicul său Costică, zăreşte, venind în faţă-le cu mare viteză, un automobil:

    - Ţine bine, Costică, să nu se sperie bicicleta.

    *

    - Monşer, ştii că Tocilescu mai organizează o excursie?

    - Serios ? unde ?

    - La Bucureştii-Noi.

    *

    La birt.

    Costică (dulce): Ce mai faci, Mitică?

    Mitică (mâncând cu lăcomie): Mă apăr de moarte, monşer!

    *

    - Câţi ani aveţi? întreabă o domnişoară pe amicul nostru.

    - Doisp'ce, mamuazel!

    - Ei, aş! face domnişoara uimită.

    - Nu te speria, duduie, am doisp'ce ani numai p-o coastă!

    *

    Trenul de plăcere, care merge la Sinaia, se opreşte în staţia Buda.

    E foarte cald.

    O damă întreabă:

    - Musiu Mitică, nu s-o fi găsind apă la staţia asta? că mor de sete...

    - Ba da... dar aveţi gazete? întreabă Mitică cu un surâs plin de aluziune depărtată.

    - Da' de ce?

    - Fiindcă, madam... dacă n-aveţi gazete, nu v-aş consilia să beţi... Mai avem vreo două ceasuri până la Sinaia... şi ştiţi... apa de Buda lucrează iute.

    *

    Costică se plânge că şi-a pierdut mănuşile...

    - Desigur mi le-a furat cineva la berărie.

    - Altă dată, ia-ţi o casă de fier, să nu ţi le mai poată fura! zice Mitică.

    *

    La cafenea. Doi amici joacă table şi unul din ei, după ce aruncă zarurile, strigă:

    - Cinci cu doi!

    Mitică replică imediat:

    - Cinci Cotoi!

    *

    Mitică e în divergenţă de opinii cu Costică, amicul său, care, după o lungă discuţie, nu vrea să se lase învins. Mitică îl bate pe umăr:

    - Nu face pe prostu', monşer, c-apoi te pomeneşti că rămâi aşa!

    *

    Costică încheie aşa, la cafenea, un violent discurs politic:

    - Domnul Carp e autocrat!

    Mitică:

    - Ba pardon, e moftocrat!

    *

    Mitică (cu glas drăgăstos): Amice Costică, fii bun şi mă-mprumută cu trei lei.

    Costică (cu tremolo în glas): Miţo dragă, te rog nu face mofturi...

    Mitică: Nu te face al dracului, căci ştiu bine că ai.

    Costică: Bine, să zicem că te împrumut; dar când mi-i dai înapoi?

    Mitică (repede): Un franc când voi avea, altul când voi putea, iar pe celalt după moarte!

    *

    La berărie.

    Costică (cu tremolo în glas): Miţo dragă, te rog nu face mofturi...

    Mitică: O fi abonată la Moftul, monşer!

    *

    E serată literară la amicul Costică. Un poet citeşte o poemă, care cuprinde o sumedenie de flori.

    La un moment dat, Costică zice autorului:

    - Pardon, monşer, da' floarea asta e de câmp, nu de munte, cum zici dumneata.

    - E de munte, domnule Costică, replică autorul cu autoritate.

    - Ba e de coastă, domnilor, strigă Mitică, spre a tăia controversa.

    Note

    1. Kibrik - Renumit dentist bucureştean.

    2. Ioan Kalinderu (1840-1913) - administratorul domeniilor Coroanei.

    3. Mişmaş - vin cu apă minerală.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA