Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Un cuvânt
Cu adâncă părere de rău ne facem datoria să anunţăm apropiata apariţie a unui nou confrate umoristic, Zeflemeaua, care va ieşi de joia viitoare o dată pe săptămână sub direcţia lui George Ranetti, publicistul bine cunoscut.
De ce cu adâncă părere de rău?
1. Fiindcă Geroge Ranetti e nevoit să ne lase pe noi: împrejurări neatârnate de voinţa lui şi încă mai puţin de a nostră îl silesc să dea la lumină Zeflemeaua şi
2. fiindcă Zeflemeaua ne va fi un concurent într-adevăr redutabil.
George Ranetti este un om de spirit în cel mai sever înţeles al cuvântului, şi prin urmare ştim că n-are să se supere de laudele meritate ce din toată inima i le aducem aici. Rar se poate găsi un colaborator atât de valoros şi aşa de conştiinţios, şi poate şi mai rar un camarad mai bun şi mai inimos. Articolele lui, totdeauna pline de vervă caldă, au făcut onoarea coloanelor noastre. ca drăcuşorul Spiriduş, care se arată în două locuri deodată şi-n deosebite înfăţişări, amicul nostru colabora cu diferite iscălituri la două gazete, la Epoca şi la Moftul Român, cu egal talent, cu acelaşi întreg devotament, cu aceeaşi deplină integritate profesională; şi desigur că şi la ziarul serios lipsa amicului nostru trebuie să fie regretată ca şi la uşurateca noastră revistă.
De altă parte, fiindcă-l cunoşteam pe George Ranetti, ştiam că Zeflemeaua nu va fi un concurent care să ne dispute cu pre puţini sorţi de izbândă atenţia şi simpatia publicului cititor.
Asta nu ne-mpiedică însă, ca buni camarazi ce i-am fost şi ca buni confraţi ce-i vom rămânea întotdeauna, să urăm întreprinderii amicului nostru succesul pe care-l merită un om de spiritul şi talentul lui într-o ţară în care nu prea calcă birjile oameni de talent şi de spirit.
Şi aproposito de aceasta, îi urăm Zeflemelei tot succesul cu atât mai sinceră căldură cu cât şi noi şi amicul nostru ştim că-n ţara noastră, unde lipsa de merit nu prea-mpiedică succesele, încă e loc pentru ca mai multe merite să trăiască — prost, nefiind, fireşte, destul loc pentru ca unul singur să trăiască binişor.
Trăiască dar Zeflemeaua şi pe lîngă ea şi Moftul Român!
Moftul Român, nr. 26, 23 septembrie 1901