Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Un dicţionar român

Dicţionarele au fost întotdeuna considerate ca contingentul cel mai însemnat al genului plictisitor. Răsfoirea unor asemenea cărţi nu se face decât la momente solemne în viaţa şcolărească, la traducerea unui autor sau la prepararea unui examen, şi atunci, vorba o dată găsită, nenorocitul caută să se sustragă cât mai repede de sub acea atmosferă savantă, dar obositoare.

Iată, însă, un dicţionar, apărut zilele acestea — Dicţionarul universal al limbii române de Lazăr Şaineanu — care pare a respira un aer mai simpatic şi unde percurgerea unei pagini îţi satisface nu numai curiozitatea, ci-ţi insuflă dorinţa de a nu bate în retragere. Prin ce mijloc a reuşit autorul să facă întrucâtva interesante nişte materiale obicinuit atât de aride? Prin faptul, cred, că el nu s-a mărginit în opera sa de a înregistra un singur factor de cultură, ci a căutat să îmbrăţişeze toate manifestaţiunile vieţii ale unui popor modern: literatură, ştiinţe, arte, meserii, industrie, comerţ etc. Astfel, acest dicţionar universal oferă o imagine redusă, dar precisă a culturei noastre actuale, întrucât ea se oglindeşte în limbă.

Un alt mijloc de care s-a servit autorul spre a da viaţă definiţiunilor sale a fost preocuparea de a sprijini cu mărturii autentice vorbele şi imanţele lor de sens. Percurgând vrun cuvânt cu o bogată ramificaţiune de însemnări, dispuse cu pricepere şi metodă, în momentul de a-şi opri paşii, o citaţiune frumoasă dintr-un poet sau prozator de ai noştri încurajează pe călător a-şi continua calea...

D. Şăineanu acordă cu drept cuvânt neologismelor o importanţă egală cu elementele neaoşe ale limbei. Aceste neologisme reprezentă ultima fază a culturii noastre sub acţiunea Occidentului, şi în specia a Franţei. Prin răspândirea din ce în ce mai mare a presei şi a învăţământului, ele încep a pătrunde în stratele de jos ale populaţiunii urbane şi a deveni astfel o parte integrantă a vocabularului românesc. Mahalagiul cel mai înapoiat nu mai aşteaptâ astăzi să primească în efecte, în natură, “stima şi consideraţia” ce o adăstase mai multe zile de la şeful său, subprefectul din vremea lui Alecsandri. Viaţa modernă, cu curentele ei multiple, vulgarizează pretutindenea nouele achiziţiuni ale culturei.

Dar nici arhaismele nu sunt trecute cu vederea în opera d-lui Şăineanu. Cunoaşterea acestor vechi termini de ordine culturală este indispensabilă celui ce nu voieşte să se înstrăineze cu totul de trecutul istoriei noastre. Altmintrelea, se expune la păţania ziaristului despre care povesteşte Ioan Ghica într-una din epistolele sale. Acesta scrisese că s-au luat de la turci 400 care de zaherea, şi criticul inteligent protesta că turcii nu puteau s-aibă nevoie de 400 care încărcate numai cu zahăr!

Valoarea dicţionarului creşte încă prin adaosul noţiunilor generale relative la biografia, geografia şi istoria atât naţională, cât şi straină. Până azi nu posedam încă nici o lucrare specială în aceste diferite ramuri, ale ştiinţei, aşa că Dicţionarul universal e o iniţiativă lăudabilă şi în această privinţă. N-am nevoie să mai fac elogii autorului pentru munca sa îndelungată şi conştiincioasă spre a înzestra şcoala şi societatea noastră cu o carte atât de indispensabilă. D. Şăineanu este unul dintre tinerii noştri învăţaţi, la cari soliditatea ştiinţifică se asociază cu un adevărat talent de vulgarizare.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA