Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Un frizer-poet şi o dramă care trebuie să se scarpine-n cap

Se ştie că-n genere frizerii sunt, ca toţi artiştii, foarte pasionaţi şi foarte credincioşi amanţi ai fiicelor Melpomenei... În momentele sale pierdute, între curăţitul pieptenilor şi ascuţitul bricelor, orice frizer ortodox care se respectă trebuie să se dedea cultului măcar a unei muze profane... Unii cântă cu flautul ori cu ghitara; alţii zugrăvesc sau compun tablouri, în fel de fel de nuanţe, cu firele de păr măturate din prăvălie; alţii sculptează în miez de pâne ori în săpun-rachiu; alţii fac versuri care de care mai nepieptenate, şi alţii scriu poeme în proză, care de care mai despletite.

Unul dintre aceştia din urmă, d. C. A. Ionescu, un lirico-decadento-simbolisto-mistico-capilare-secesionist, turbat de impresia stupeficantă ce i-a produs-o capelura d-auro-blondo-irizo-bronzată a aceleia care etc., ne trimite, cu rugămintea de a o publica, următoarea capodoperă în genul ei, pe care o dedică părului aceleia care etc.

Să ascultăm şi să admirăm pe acest eminent raseur:

Capul ei!... Părul aceleia care...

...Şi e o întreagă lume, lume plină de farmec şi de lumină.

O lume plină de soare, o lume plină de miresme dulci e în părul ei mătăsos, şi în flacăra adormită a părului ei resfirat, pluteşte o întreagă patimă, patima sufletului meu bolnav.

...Şi profundul ei păr de bronz, profundul şi frumosul ei păr, cuprinde farmecul lumelor astrale, cuprinde mireasma drăgălaşă şi îmbătătoare a unei lumi-poeme. Şi cum aş dori să-mi pierd fruntea în părul ei de foc, nimb sacru, aureolă divină, castă ca şi casta fecioară ce-l poartă.

Şi aş vrea, aş vrea în părul ei sublim, în părul ei mătăsos să-mi ascund ochii, ochii mei uimiţi de frumuseţ ea ei divină.

...Şi e o întreagă lume, o lume, plină de lumină, o lume plină de soare, părul ei bronzat.

Farmecul dulce al apusului de soare, aurul aprins al amurgului de zi şi poezia suavă a danganului ce plânge trist peste holdele aurite, poezia astrală a unei lumi divine se află cuprinsă în părul ei înflăcărat, nimb sacru, nimb sfânt şi drăgălaş.

Şi în profunzimea înflăcăratului ei păr, în bronzul divin şi mătăsos, mi se pierde sufletul meu, rătăceşte mintea mea ameţită de mireasma părului ei superb. Şi superbul nimb de foc, superbul păr, cuprinde ceva din poezia aspră a lumilor slave, din poezia unui neam ce moare, cuprinde farmecul lui, al naţiilor ce se sting pe slabe coarde de ghitară.

Şi sublimul păr al iubitei mele cuprinde focul dragostelor aprinse, cuprinde suavul subtil al unei lumi virginale şi demne.

Şi cum aş dori să mă sting ameţit de mireasma fascinatoare a părului ei bronzat, să mă sting sub parfumul delicat al visului cast, al fecioarei ideale, să adorm surprins de blând şi sfânt extaz.

...Şi eram beat, eream beat de părul ei, de mireasma nimbului ei sfânt, şi eram fascinat de razele astrale, de flacăra suavă a profundului ei păr.

Şi beat de lumina părului ei, visam vise drăguţe, visam vis bronzat de nouăsprezece ani.

Şi-aş vrea să mă sting sub mireasma crepusculară a părului ei, să mă sting de dragoste, luminat de lumina sfântului ei nimb.

...Şi e o întreagă lume, o lume plină de farmec în părul ei sublim, haos profund...

C. A. Ionescu
friseur-poet-critic-raseur etc. român

Toate bune, turbatul meu friseur-raseur! dar, de atâta lume în capul dumneei, tare trebuie să se scarpine iubita dumitale, câtă vreme îi scrii d-ta aşa minuni!

De ce nu-i dai mai bine şi niţică alifie calmantă, pe lângă atâta iritantă proză?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA