Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Varietăţi geografice

De la Zanzibar la Salonic şi înapoi

Citim în L'Indépendance roumaine de la 7/19 iunie 1885:

„De când d. Xenopol a luat direcţia foii supuse, Zanzibarul a devenit o insulă. Nu se mulţumeşte a-şi remania redacţia tânărul redactor; îi trebuie numaidecât şi o remaniare completă a hartei geografice: pentru moment este prea mult entuziasm..."

A doua zi, 8/20 iunie, sub titlul Ce este Zanzibarul? Voinţa naţională scrie:

„În adevăr am făcut greşala să afirmăm aşa ceva (că adică Zanzibarul ar fi o insulă), însă nu noi întâi, ci domnul Bouillet, care, în Dictionnaire Universel d'Histoire et de Géographie, 1884, la pagina 2016, coloana a doua, ne-a indus în eroare că:

«ZANZIBAR, Menuthias insula? insulă din Marea Indiilor, pe coasta regatului Zanzibar, pe 37° long. E, 6°, 2 lat. S. 80 kil. pe 25; cam la 200.000 loc., capitala Zanzibar sau Sawoychel, port pe coasta V, cu aproape 85.000 loc. Clima plăcută, adieri de mare. Mare comerţ cu insula Maurice şi cu coasta Africei. Consulat francez. Această insulă a fost descoperită în 1503 de către Albuquerque. (Aşa încât procopsiţii noştri aveau destulă vreme să afle ceva despre fericita insulă — not. red.)

ZANZIBAR (Sultanatul de) pe coastele Zanguebarului între regatele Melinda la N şi Quiloa la S; îşi trage numirea de la insula Zanzibar, care se găseşte lângă coasta sa. Independent de la 1858. Capitala Zanzibar.»"

*

De aci polemică geografică la toartă.

Citim în L'Indépendance roumaine de la 11/23 iunie:

„Toată lumea ştie — afară de redactorii Voinţei naţionale — că nu insula Zanzibarului este în cauză în momentul de faţă relativ la diferendul iscat între guvernul german şi sultanul de Zanzibar. Ştirea următoare va convinge — poate! — pe geografii numitei foi că nu e vorba de insula Zanzibar: «O telegramă din Zanzibar anunţă că Germania a încheiat cu şefii indigeni ai teritoriului de Vitou (provincie situată dincolo de statele sultanului de Zanzibar, la nord de Pocomo) un aranjament care-i confere protectoratul pe această regiune.» — Confraţii noştri sunt acum convinşi?"

*

Citim apoi sub titlul Iarăşi chestia Zanzibarului în Voinţa naţională de la 12/24 iunie:

„...La întrebarea: confraţii noştri sunt acum convinşi? răspundem:

Suntem convinşi că, pe lângă insula Zanzibar, mai e şi un stat cu acelaşi nume, însă ne felicităm că în acelaşi timp v-aţi convins şi d-voastră că data intrării d-lui Xenopol la Voinţa naţională nu coincidează cu «invenţiunea» insulei Zanzibar.

De altminteri n-am fi intrat în această geografică polemică dacă d. Xenopol, dintr-un simţimânt de delicateţă, destul de înţeles din partea d-sale, care n-a navigat niciodată decât pe Dunăre, ar fi putut tăcea când a văzut că i se atribuie descoperirea unei insule situate tocmai la 37° long. est şi 6°2' lat. sud, 80 kil. pe 25 etc."

*

Pornind de la Zanzibar, unde ajunserăm? Nici prin gând nu i-ar trece cuiva.

Iată ce citim în L’Indépendance roumaine din 12/24 iunie:

„Siguranţa publică în Grecia — Zilele trecute, un tânăr numit Gogo, fiul lui Hagi Dimo, proprietar la Kastodorak, provincia Salonicului, a fost prins de o bandă de tâlhari..."

*

Se înţelege că cu aşa mişei tâlhari, averea, onoarea şi viaţa, nimic nu mai este sigur, nimic... afară de un lucru, şi anume că Salonicul nu este o provincie a Greciei, ci un oraş şi un sangiacat al Turciei, şi aceasta este sigur lucru încă din anul 1492, adică cu 11 ani mai-nainte chiar de descoperirea Zanzibarului de cătră Albuquerque. Iată în sfârşit ceva sigur, măcar că se petrece în Orient, unde e atâta nesiguranţă.

În adevăr, citim în Dictionnaire Universel d’Histoire et de Géographie al d-lui M.N. Bouillet:

„SALONIC, Therma, apoi Thessalonica la antici, oraş şi port al Turciei de Europa (Rumelia), capitala provinciei pe golful Salonicului (Thermaicus sinus) la 560 kil. de la Constantinopol; cam la 35.000 locuitori. Reşedinţa unui arhiepiscop grec, unui mare molah, unui mare haham israelit. Salonicul este zidit ca un amfiteatru la picioarele muntelui Kurtiath; în portul său încap 300 de vase: are zidurile groase cu turnuri dasupra, dar n-are fortificaţii propriu-zise. Are biserici frumoase (Sf. Sofia, Sf. Dumitru, Rotunda, imitată după Panteonul din Roma, şi altele), mai multe moschee (care cele mai multe au fost biserici), palate bogate, un castel întărit numit Cele 7 turnuri imitat după cel din Constantinopol; Propileele vechiului Ipodrom; arcurile de Triumf ale lui August şi Constantin şi altele. Este oraşul cel mai comercial al Turciei, după Constantinopol; acolo sunt consuli ai tuturor naţiunilor. Populaţiunea e foarte amestecată: afară de turci, mai sunt o mulţime greci, evrei şi europeni. Acest oraş a stat sub numele de Therma până la domnia lui Casandru, care îi dete numele femeii sale Tesalonica, sora lui Alexandru cel Mare. În evul mediu, fu răpit de la greci de către Gulielm, regele Siciliei; căzu apoi la 1313 în puterea lui Andronic II Paleologu, şi fu după aceea cedat veneţienilor; însă aceştia fură goniţi din Salonic de către turci sub Amurat I."

*
Ei! Mai înţelegem Zanzibarul, dar Salonicul! Asta e prea din cale-afară, iubiţi confraţi de la L'Indépendance roumaine; asta ne-a hotărât să vă trimitem în dar la Anul Nou viitor ediţia din urmă a d-lui M.-N. Bouillet. En attendant, chers, évitez les noms géographiques. Pour l’amour de Dieu! ne voyez-vous pas qu’ils vous portent malheur?

Voinţa naţională, 1885, 24 iunie

TE-AR MAI PUTEA INTERESA