Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Alea jacta est

    lui Iser

    Am plecat...
    Necunoscutul mi-a zis: „Vino, te aştept”.
    Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
    Şi-am păşit cu majestatea ultimului înţelept
    Pragul vechilor legende
    Mâzgălite la-ntâmplare
    Pe un colţ de pergament!...

    Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porţi,
    Şi-astăzi rătăcesc în golul dintre soare şi pământ...
    Şi ce-ncet mă duce vântul ―
    Parcă-ar duce la mormânt
    Cel din urmă mort al lumii,
    Cel mai singur dintre morţi.

    Mă-nfăşor în atmosfera cimitirelor din haos...
    Câte sunt?...
    Nu le ştiu decât noctambulii
    Şi poeţii ―
    Cei ce n-au avut nici minte,
    Nici credinţă,
    Nici repaos,
    Nici răbdarea să-şi aştepte termenul obştesc al vieţii.

    Mă-nfăşor în rozul-verde,
    În albastrul-violet,
    Şi în aurul din soare,
    Şi-ntr-o clipă mă preschimb
    Într-un nimb enorm ―
    Un nimb
    Preursit să-mbrace fruntea primului Anahoret.
    Mă topesc cu amintirea unei vieţi trăite-n somn,
    Mă-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrăţişări,
    Şi din cele două forme ―
    Cea de azi
    Şi cea de ieri ―
    Mă-ntrupez în al veciei şi-al imensităţii Domn!...

    Da...
    Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit ―
    Celor ce plutesc pe mare,
    Celor ce plutesc pe vânt,
    Celor ce plutesc în versuri,
    În coloare
    Şi în cânt.
    Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit...
    Da...
    Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit.


    Viaţa românească, IV, nr. 3, martie 1909




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA