Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Da capo al fine

    lui N. Davidescu

    De-a lungul catacombelor săpate
    În visele granitului de ieri,
    Eu retrăiesc legenda anonimă
    A primilor martiri autohtoni
    Şi-n lumea stalactitelor sonore ―
    Miragiu subteran de palmieri ―
    Desăvârşesc o Biblie-adnotată
    De nesfârşitul şir de Epigoni!...

    Sub bolţile de trei ori milenare ―
    Închis ca-n propriul meu mausoleu ―
    Transcriu pe pergamentul veşniciei
    Ecoul preistoricului Vers,
    Şi-n fundul catacombelor săpate
    În visele proteicului Eu,
    Prin glasul meu tălmăcitor de dogme
    Vorbeşte parcă-ntregul Univers!...

    Contururile şterse de-ntunerec
    Redau viaţă vechilor Aezi,
    Sub degetele lor imaginare
    Re-nvie, parcă tetracordul grec,
    Şi-n bolţile de trei ori milenare
    Se-nalţă, după epoci, trei grămezi ―
    De piatră,
    De aramă
    Şi de aur ―
    Simbolurile tragediilor umane,
    Clepsidrul mut al clipelor ce trec...

    Trec toţi la rând...
    Pe lespezile negre,
    Ca-ntr-un postum cortegiu funerar,
    Trec iambii
    Şi troheii altor vremuri ―
    O-ntreagă-apoteoză de fantome...
    Iar aiurarea harfei rafinate
    Cu fluieratul naiului barbar,
    În noaptea catacombelor răsună
    Ca-n nopţile venericei Sodome,

    Trec toţi la rând...
    E-atâta majestate
    Şi-atâta surd tumult în mersul lor,
    Şi-n lumea stalactitelor sonore
    E-atât decor
    Şi-atâta feerie,
    Că iambii
    Şi troheii altor vremuri
    Re-nvie-n subterana tragedie
    Dezastrul mitologicei credinţe
    Şi doliul semizeilor ce mor!...

    Trec toţi la rând...
    Exodul nefiinţei
    Se pierde-n coridorul milenar,
    Iar urma celor ce-au trăit prin cântec
    Dispare-n calea celor care vin
    Să reclădească-n noaptea milenară
    Acelaşi alb, fantasmagoric far
    Spre care mateloţii inspirării
    Se-ndreaptă şi-azi pe iahtul lor divin...
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    Martiri autohtoni ai catacombei
    În care eu sunt ultimul venit...
    Postuma voastră apoteozare ―
    Că după moarte nu veţi mai muri ―
    Mă-ndepărtează tot mai mult de dogma
    Eternităţii voastre de granit...
    Voi sunteţi cei ce-aţi fost,
    Eu nu sunt încă
    Decât preludiul celui ce voi fi!…


    Flacăra, III, nr. 1, 19 octombrie 1913




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA