Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
Epilog
lui Nicu Herăscu
Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îţi mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ţi fragmenta imensitatea
Într-un caiet de versuri şchioape
Şi-ţi profana tridentul clasic cu simple urme de creion?
Aceeaşi rece-mbrăţişare de-albastru, violet şi verde,
Aceeaşi mută întrebare „de ce”, „de unde”, şi „de când”,
Şi-aceeaşi inutilă goană spre orizontul ce se pierde
În golul circomflex din care pornesc Sirenele cântând.
Te regăsesc aceeaşi mare, cu-aceeaşi tragică poveste,
Cu-aceleaşi vânturi vagabonde,
Cu-aceeaşi lună cap de mort
Şi-acelaşi glas care mă cheamă, ―
Deşi mi-ascunde cine este:
„Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port”.
Flacăra, VII, nr. 1, 1921