Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

La Mănăstire

Din turla mănăstirii ascunsă după stâncă
Răsunete de clopot vestesc de-nmormântare
Mai triste şi lugubre se pierd în depărtare
În văile adânci.

În dosul mănăstirii doi fraţi o groapă sapă
Abia lovesc pământul. De soare sunt pârliţi
În negrele lor rase par umbre şi-s slăbiţi
De-atâta post. Mănâncă doar pâine şi beau apă.

Târziu din mănăstire toţi fraţii ies. Pe sus,
Pe umeri duc sicriul al unui frate mort,
Cu paşi mărunţi la groapă, în cântece îl port
Şi-n urmă-o cruce-nseamnă viaţa ce-a apus...

În preajma mănăstirii e iar tăcere-adâncă
Sub candele aprinse se odihnesc de veci
Atâţia fraţi. În vale izvorul cu-ape reci
Mai şopoteşte încă.

Foaia pentru toţi, I. nr. 41, 1 octombrie 1897

TE-AR MAI PUTEA INTERESA