Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
Nihil (Din Orientul plin de soare)
Din Orientul plin de soare,
De flori,
De fructe aromate
Şi de poveşti neterminate,
Din Orientul plin de soare
Şi maladii molipsitoare,
În portul ce-şi deschide rada
Ca două albe maxilare
Ce-aşteaptă să-şi înghită prada
Cotidiană de vapoare ―
Din Orientul plin de soare
Şi din bogata lui risipă
Împrospătată zi şi noapte ―
De ani de zile nu mai vine
Nimic,
Nici flori,
Nici fructe coapte
Şi nici tutunul blond de pipă
Stropit cu apă de smochine...
De ani de zile nu mai vine
Nimic din Orient
În zare
Convalescenţele marine
Plutesc în ritmuri funerare,
Plutesc aducerile-aminte
Cu legendarele dezastre,
Iar noile presimţeminte
Ce-apar din golurile-albastre,
Schiţează în nedumerirea
Necunoscutului din larg
Un gest ce-amână-n veci fantoma
Multaşteptatului catarg.
Şi grave ca nişte Sybile
Ce rătăcesc pe Euxin
Rostesc:
― Trec zile după zile
Şi-argonauţii nu mai vin.
Flacăra, V, nr. 11, 25 decembrie 1913