Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Octombrie

    În parcul presărat cu statui
    De Nimfe,
    Fauni
    Şi Silvani,
    De-a lungul celor trei alei
    De plopi,
    De tei
    Şi de castani,
    Pe băncile vopsite-n verde
    Şi pe nisipul galben-şters,
    Multicolorele covoare de frunze veştede s-aştern
    În ritmul vântului de toamnă,
    Ca-n ritmul unui ultim vers ―
    Un vers cu care se sfârşeşte un cânt
    Dintr-un Poem etern.
    Octombre ― curtizana pală, cu-obraji fardaţi
    Şi buze supte ―
    Octombre ― amanta celor care pornesc
    Să nu se mai întoarcă ―
    Octombre-a poposit în parcul cu-alei cotite
    Şi-ntrerupte
    De visătoarele bazinuri,
    Pe-albastrul cărora ― o barcă ―
    O frunză veştedă şi-aşteaptă întârziatele surori...

    O!... Ne’ntrerupta disonanţă de schingiuiri
    Ce-ţi dă fiori!...
    O!... Nesfârşitele regrete abia şoptite!...
    Cine trece
    Prin parcul presărat cu statui,
    De-a lungul celor trei alei,
    Se-nduioşează ca de plânsul idolatratelor femei!...

    Şi-n parcul unde altădată veneau Boemii să-şi aştepte
    Necredincioasele Boeme ―
    Acelaşi parc ce-ţi pare şi-astăzi
    O filă ruptă din romanul nemuritorului Murger ―
    Îşi pleacă braţele uscate,
    Precum prin albele spitale
    Îşi pleacă braţele bolnavii ce plâng ―
    Şi nu ştiu pentru ce...

    Şi-n timp ce vântu-i smulge fardul
    Şi-l spulberă în largi spirale,
    Octombre ― curtizana pală ―
    Coboară ultimele trepte!…


    Viaţa literară, II, nr. 2, 13 ianuarie 1908




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA