Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Păpuşa automată

Doamne!
Ce-am păţit aseară!...
De-a fost faptă de ocară,
Să mă ierţi, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o aşa?...

Cineva ―
Dar nu ştiu cine,
O păpuşă automată ―
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără ruşine ―
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Şi râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...

Doamne, Doamne!...
Ce ruşine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?...
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Şi să tac...
Că păpuşii n-ai ce-i face,
Şi păpuşa, dacă vrea,
Mori cu zile pentru ea!...

Cine eşti, păpuşă mică,
Cu ochi verzi de levănţică
Şi cu unghii de urzică?...
Cine eşti, păpuşă blondă,
Cu prezenţa vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea ―
Până şi-n odaia mea?...
Cine eşti
Şi ce pofteşti?
Vrei odaie cu chirie.
Sau un loc pentru vecie?...

Păpuşică prost crescută ―
Ochi căscaţi
Şi gură mută ―
De ce taci şi nu vorbeşti?...
Sau, ca zâna din poveşti,
Nici tu nu ştii cine eşti?...

Fii cuminte...
Şi-nţelege
Că păpuşa, când se strică,S-a sfârşit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpuşică
Cum eşti tu ―
Păpuşă mică,
Cu prezenţa indecentă,
Ca Ofelia dementă...

Fii cuminte...
Şi-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată „pierde-vară”.
Fii cuminte
Şi, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea ―
Lângă mine...
Uite-aşa!...
Ca păpuşile-n vitrine
Sau ca sfintele creştine
Când Cristos le convertea!...

Şi de milă ― că era,
Biata fată,
Goală toată...
Şi n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... ―
I-am împrumutat pe-a mea!...

Iată vina mea de-aseară ―
Mai mult vină literară!...

Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpuşica e cuminte!…

Nu sunt ce par a fi... 1930

TE-AR MAI PUTEA INTERESA