Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Pe malul Oltului

    lui Nicu Budurăscu

    Pornind din Lotru spre Cornet,
    Şoseaua urcă-ncet... încet...
    Ţinându-se parcă de mână
    Cu linia ferată,
    O vecină,
    Ce-i pare totuşi o străină,
    Fiindcă nu seamănă cu ea,
    O biată bătrână şosea
    Banală ―
    Dar naţională!...

    Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
    Proptindu-se doar în copacii ei...
    Urcă tăcută
    Şi timidă
    Ca o omidă...
    În timp ce linia ferată
    Urcă ţipând,
    Parcă-ar fi beată,
    Ca şi locomotiva „Malaxa”,
    A unui tren de marfă,
    Care ―
    Pornit din Piatra-Olt
    Spre Turnu-Roşu ―
    Când dă cu ochii, pe şosea,
    De câte-o ţărăncuţă
    Cam prostuţă,
    Crezând că-şi poate bate joc de ea
    Ţipă sulemenindu-şi coşul
    Cu fumul negrilor cărbuni,
    Ca o cocoană din elită
    Cu ochii plini de dinamită
    Scăpată dintr-o casă de nebuni.

    Doar Oltul ― apă blestemată ―
    Nu vrea să urce niciodată,
    Nici cu şoseaua demodată,
    Nici cu moderna linie ferată...
    El singur, săltăreţ, coboară
    Spre Dunăre ―
    Dunărea noastră
    Cu apă multă
    Şi albastră...
    Şi coborând ―
    Iarnă sau vară ―
    Surâde fredonând la fel
    Ca orice egoist rebel,
    Acelaşi veşnic menuet
    Discret,
    Pe care nu-l dansează decât el!...

    La fel şi-n viaţă...
    Uneori ―
    Dacă te urci
    Sau te cobori ―
    Cu-aceeaşi ură te privesc ai tăi,
    C-aşa suntem cu toţii ―
    Oameni răi!...
    Şi-oricare-ar fi cel care urcă ―
    Duşmani
    Sau prieteni ―
    Toţi îl spurcă...
    Iar când, întâmplător, coboară,
    Toţi îl omoară!…


    Cuvîntul liber, nr. 7, 21 decembrie 1935




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA