Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Ploaia Sfântului Ilie

    Plouă!...
    Zi şi noapte, plouă ―
    Ploaie veche,
    Ploaie nouă,
    Ploaie-n rate
    Calculate
    De cerescul cămătar,
    Şi la termen, achitate ―
    Să ne spele de păcate
    După noul calendar...

    Ploaia Sfântului Ilie
    Abia stă...
    Şi-cepe iar!...

    Parcă-ar fi o păpădie
    Ca barba Sfinţiei sale ―
    Barbă fără-asemănare,
    Ce se spulberă-n spirale,
    Peste „România Mare”,
    Pe care Sfântul Ilie
    Ar fi luat-o cu chirie
    Pentru... hidroterapie!...
    Plouă!...
    Zi şi noapte, plouă...
    Plouă-aşa cum se ştie
    Să mai fi plouat cândva...
    Ca şi cum Sfinţia sa
    N-ar fi om de omenie,
    Şi-ar fi ―

    Doamne!... Cum să zic?...
    Om ca noi ― la suflet mic ―
    Om adică, cu păcat,
    Nu chiar sfânt adevărat...

    Plouă!...
    Zi şi noapte, plouă...
    Plouă-aşa ca şi cum ploaia
    N-ar fi ploaie, ci... potop!...

    Stop, Sfinte Ilie...
    Stop!...
    Domoleşte-ţi telegarii
    Şi mai crapă-ţi barba-n două,
    Că de când tot plouă... plouă,
    Ploaie veche,
    Ploaie nouă,
    Ne-au murit toţi cărturarii
    De ftizie,
    Şi-n spital
    Nu ne-a mai rămas decât
    Un opet, cu-o tuse-n gât
    Ca o strofă de... cristal!...
    Nu-l lăsa, Sfinte, să moară,
    Că-i păcat de-aşa comoară!...
    Nu-l lăsa să moară-n ploaie
    Ca pe biată cucuvaie...

    Iar de-o fi să fie-aşa
    Cum socoţi Sfinţia ta,
    Vreau să zic
    Să-l pedepseşti
    Pentru faptele-i lumeşti,
    Dă-i cerneală şi hârtie
    Şi-un consemn ceresc,
    Să-şi scrie
    Ultima lui poezie:
    Ploaia Sfântului Ilie!…


    Adevărul literar şi artistic, XII, nr. 659, 23 iulie 1933




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA