Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
Rânduri pentru Brigitta
De ziua ta,
Deşi nu te-am uitat,
Nu ţi-am urat nimic din ce-ţi uram
În cei trei ani de facultate,
Când ne iubeam
Cu-adevărat...
Nici „La mulţi ani cu sănătate”...
Nici doctoratul în filosofie ―
Un fel de loz câştigător la loterie...
Nici limpezimea minţii lui Socrate ―
Bătrânul filosof, privit numai din spate...
Şi nici măcar un nou amant,
Căci bietul Emmanuel Kant,
De când cu tine-şi încurcase
„Imperativul categoric”,
Sărmanul om de geniu, se desfilosofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!...
Nu ţi-am urat, după cum vezi,
Nimic din ce-ai putut să crezi
Că-ţi va ura
De ziua ta
Un fost coleg de bancă, pe care l-ai iubit
Atât cât ţine flacăra unui chibrit...
În schimb,
În lipsă de-altceva,
De ziua ta,
Îţi fac cadou inima mea ―
Un lacăt vechi, stricat şi fără cheie
Cu care, însă, tu ―
Cea mai sintetică femeie ―
Te vei putea-ncuia, chiar fără voie,
Într-un poem postum de Edgar Poe ―
Al cărui nume-adevărat e „Edgar Po”
Ca şi cum l-ai citi, numai până la... „o”!...
Şi tot aşa,
An după an,
Vom fi la fel...
Până când, într-o bună zi,
De ziua ta,
Nu vom mai fi
Decât un simplu titlu de roman...
Eu voi fi poate-acelaşi cuc
Din bătrânescul ceas de nuc,
Ce-ţi va cânta:
„Brigitta mea,
Azi, 8 octombrie,-i ziua ta!”...
Iar tu ―
Tu, care-ai fost cândva
Brigitta mea ―
Ca un portret de Don Francisco de Goya,
Vei sta-n perete... nemişcată,
Surâzătoare,
Mută
Şi fardată...
Şi-n ziua aceea,
Ziua ta,
Va fi, vai!... ziua altora!…
Cuvîntul liber, nr. 7, 22 decembrie 1934