Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Rânduri pentru păsările călătoare

    lui Octavian Goga

    Frunză galbenă, uscată ―
    Frunză ce-ai fost verde-odată,
    Şterge-ţi ochii de rugină,
    C-a intrat toamna-n grădină,
    Şi-a intrat ca o stăpână
    Cu vântul şi ploaia-n mână!...

    Primul stol de rândunele
    A pornit spre Dardanele...
    Berzele desperecheate
    Se-mpreună-n zbor şi ele,
    Să pornească pe-nserate,
    Iar triunghiul de cocori
    Se-ntregeşte tot în zbor,
    Să pornească mâine-n zori
    Spre Bosfor...

    Frunză galbenă, uscată ―
    Frunză ce-ai fost verde-odată...
    De-a lungul şoselelor,
    Pe tot lungul apelor,
    Şi din creasta munţilor
    Până-n fundul văilor...
    În vârful copacilor
    Au rămas doar ciorile,
    Să păzească morile ―
    Morile ce macină,
    După vechea datină,
    Zodia-nceputului
    Cu păcatul trupului,
    Şi rodul pământului,
    Cu belşugul anilor,
    Zilelor
    Şi clipelor
    Pentru cei flămânzi de soare
    Şi de „semne de-ntrebare”!...

    Frunză galbenă, uscată,
    Frunză ce-ai fost verde-odată,
    Azi grădina Domnului
    Nu mai este-a nimănui...
    Au zburat din ea mai toate
    Vietăţile aripate
    Şi-au rămas doar ciorile ―
    Ciorile,
    Surorile
    Vânturilor,
    Ploilor,
    Grijilor,
    Nevoilor,
    Şi-ntunericimilor!...

    Au rămas să vămuiască
    Cu pecetia domnească,
    După socotinţa lor,
    Soarta zburătoarelor...
    Şi să-nchidă-ntre zăbrele
    Împletite din nuiele
    Călătoarele rebele
    Ce-au pornit cu toate-n zbor
    Fără ştirea ciorilor,
    Spre Bosfor
    Şi Dardanele!…


    Vremea, 25 decembrie 1932




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA