Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Rânduri pentru plopii în ploaie

pictorului Jean Al. Steriadi

Ploaie...
Ploaie...
Ploaie...
Ploaie multă,
Ploaie deasă
Ca beteala de mireasă…

Plopii mei, scuipaţi de ploaie,
Se frământă
Şi se-ndoaie ―
Parcă-ar vrea să-mi intre-n casă!...
Plopii ce-au crescut cu mine
Îmi fac semne disperate...

― Hai!... Deschide-odată, frate,
Şi primeşte-ne-n odaie,
Că-n odaia ta-i mai bine
Ca-n grădina noastră,-afară...

Doamne...
Cu ce ţi-am greşit,
De-ai fost rău cu mine-aseară
Şi m-ai pedepsit?
De ce-ai vrut ce nu se poate ―
Să mă cred cu plopii frate,
Frate fericit?...

Doamne... Doamne!...
Ce să fac?
M-am certat cu plopii-aseară
Şi nu ştiu cum să-i împac!...
Cum să-i fac să mă-nţeleagă
Că frăţia ce ne leagă
Nu-i decât o vorbă-n vânt...
Şi că plopul când se-ndoaie
Cât stă ţeapăn la pământ ―

Chiar când e scuipat de ploaie ―
E mai viu şi mai puternic
Decât omul din odaie,
Ce se stinge pe picioare
Ca un muc de lumânare
Într-un sfeşnic!...

Ploaie...
Ploaie...
Ploaie!…

Viaţa românească, XXII, nr. 9—10, septembrie-octombrie 1930

TE-AR MAI PUTEA INTERESA