Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Romanţa corbului

    Pe ţărmul nalt şi drept ―
    Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
    Imperiu-al apelor albastre
    Cu-atâtea felurimi de pete,
    Al apelor ce dimineaţa sunt verzi,
    Iar seara violete ―
    Un corb a poposit spre seară,
    Şi-aşa, cum stă pe malul mării,
    Orbit de-albastrele noianuri,
    Muiate-n purpura-nserării,
    Parcă-i sositul care-aşteaptă să vină şi-alţi întârziaţi...

    Şi-n seara-aceea-n care-apusul
    Părea mai trist ca-n alte seri,
    Iar soarele părea că pleacă să nu mai vină niciodată,
    M-am dus să-mi plimb pe ţărm urâtul
    Şi biata-mi inimă,-mbibată
    De-amaru-otrăvilor sorbite din gura-amantelor de ieri...
    Dar corbul mi-a ieşit în cale
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Pe ţărmul mării nalt şi drept,
    Ca şi pe-o margine de groapă,
    Veghea un cioclu-naripat,
    Şi cioclul m-a privit o clipă,
    A dat din aripi
    Şi-a zburat...
    Şi parcă mi-a şoptit în treacăt:
    ― Bine-ai venit... De când te-aştept!


    Viaţa literară şi artistică I, nr. 7, 25 februarie 1907




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA