Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
Romanţă fără muzică
Ca să-ajung la tine, i-am zis calului:
― Grăbeşte...
Pune-ţi aripi ca în basme
Şi te-nalţă până-n nori...
Tot mai sus,
Tot mai departe ―
Ca şiragul de cocori
Ce pluteşte colo-n zare!...
Haide, calule, grăbeşte!...
Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:
― Dă-mi mâna
Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde ―
Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cât mai degrabă,
Haide, vântule, dă-mi mâna!...
Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii:
― Mergi-nainte
Şi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu
Şi-mi ţine calea...
Netezeşte-mi munţii-n zare
Şi-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea şi mine ―
Haide!... Haide, moarte, mergi-nainte!...
Ca să-ajung până la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vântul,
Moartea ―
Toate mi-au făcut pe voie;
Dar...
Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar,
Strunele chitarei-s rupte
Şi... romanţa s-a sfârşit!