Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Romanţa marilor dispăruţi

    lui Ştefan Petică şi Iuliu Săvescu

    Noi suntem morţi de mult...
    Voi ne-aţi uitat ―
    Şi ne-aţi uitat că nu ne mai vedeţi.
    Dar noi din umbra negrilor pereţi
    Adeseori ieşim să vă-întâlnim,
    Şi-n visurile noastre retrăim,
    Ca şi-n viaţă,
    Câte-un vers ciudat
    Din marele Poem, pe care voi
    Ni l-aţi plătit cu bulgări de noroi”...

    Noi suntem morţi...
    Şi totuşi, când pornim
    Spre lumea voastră ― lumea celor vii ―
    În negrul gol al craniilor reci,
    Noi,
    Ca şi voi,
    La fel simţim
    Vibraţiile-acelor armonii
    Ce-nsufleţesc tăcutele pustii
    În care voi ne-aţi îngropat pe veci!

    Noi
    Mulţilor ce nu ne-au înţeles
    Le vom ierta ― căci suntem morţi acum.
    Iar celor ce păşesc pe-al nostru drum
    Le vom fi fraţi!...
    O! fraţilor, cântaţi ―
    Căci noi de-aci din groapă v-ascultăm!...
    Cântaţi frumosul îngropat de-acei
    Ce n-au putut să-l re’nvieze-n vers,
    Cutreieraţi întregul Univers,
    Şi-n cântecele voastre îngropaţi
    Toţi vechii Zei!

    Iar mâine-n zori, de-o fi să ne întâlnim
    Pe-albastrele cărări, de unde azi
    Noi vă privim ―
    O!... Mâine-n zori, de-o fi să ne-ntâlnim,
    Vă vom primi cu braţele deschise,
    Şi-obrajii voştri,-adeseori scuipaţi,
    I-om săruta ―
    Căci voi ne sunteţi fraţi!…


    Romanţe pentru mai tîrziu, 1908




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA