Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Romanţa tahitiană

pictorului Ştefan Popescu

Tehura ― neagră orhidee ―
Nu eşti nici floare,
Nici femeie!...
Dar, orice-ai fi ― aşa cum eşti ―
Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti...
Nu-ţi cer nimic din ce-ai jurat
Lui Paul Gauguin ―
Zugravul tău tahitizat ―
Pe care-abia sosit în Paradis
Tu l-ai minţit
Şi l-ai ucis
Cu-acelaşi biblic „fruct oprit”...

Pacificul mi-e martor credincios
Că sufletul ţi-e-ntors pe dos...

Nu-mi jura, deci, că mă iubeşti,
Nu-mi jura, căci aşa cum eşti ―
O biată insulară jucărie
Cu zece şiruri de mărgean la gât ―
Când juri că ştii
Tot ce nu ştii,
Tu nu eşti altceva decât
Un strop de tropicală nebunie
Într-un vârtej marin de apă vie...

Iar mâine-n zori când voi pleca
Nu te-ntrista
Că-mi vei sfârşi tu singură romanţa...
Nu te-ntrista, fiindcă şi eu ―
Mi-e martor bunul Dumnezeu ―
Tot singur voi sfârşi-o-n Franţa…

Versuri, 1943

TE-AR MAI PUTEA INTERESA