Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
Romanţa zilelor de ieri (Ce veche)
lui D. Karnabatt
Ce veche ―
Şi totuşi, ce nouă ―
Ne pare şi-astăzi, udă de rouă,
„Romanţa zilelor de ieri” ―
Romanţa primelor dureri
Şi-a nesfârşitelor înfrângeri!...
Ce demoni cu aripi de îngeri
Se furişază ― noapte după noapte ―
Prin camerele noastre de culcare,
Trezindu-ne din somn pe fiecare
Cu-aceleaşi repetate şoapte,
Cu care-n zorii zilelor de ieri
Epilogam nebunele plăceri,
Defuncte astăzi pentru totdeauna...
Păcat că n-am putut păstra nici una!...
Dar noi ― copiii nimănui
Copiii zilelor de post ―
Ca să putem trăi cu-adevărat,
Ne-am spânzurat ghitarele în cui
Şi ne-am vândut măgarilor „sub cost”...
C-aşa ― pesemne ― ne-a fost dat,
Deşi morţi, să rămânem şi-azi
Aceiaşi cântăreţi nomazi ―
Fantomele medievalilor „truveri”,
În ale căror stanţe
Doar minciuna
„Romanţei zilelor de ieri”,
De astăzi
Şi de totdeauna ―
Păcatul sfânt al tuturor
„Truverilor” ―
Trăieşte-n vecii... vecilor!…
Revista Fundaţiilor regale, VIII, nr. 11, noiembrie 1941