Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Spre Insula enigmă

lui N. M. Condiescu

Un şuierat prelung salută ivirea zorilor...
În larg,
Un strop de purpură pătează-albastrul violet almării,
Pe bric,
Lumina roşie se stinge în vârful primului
catarg,
Şi-n locul ei, pe sfori, se-nalţă pavilioanele...
E ziuă!...

Şi mateloţii se deşteaptă pe bord,
Şi ancorele grele
Apar cu ghearele-ncleştate,
Ca nişte fiare-nfometate...
Şi bricul alb se mişcă-alene
Cu graţia unei sirene
Ce se răsfaţă-n plasa de inele
Şi de brăţări lichide,
Ce dispar
Pe poarta larg deschisă lângă far!...

Adio, port...
Adio, cuib de veselie trecătoare...
Adio, cabareturi...
Adio, dansatoare...
Adio, ciocnet de pahare...
Adio, tot ce-a fost...
Adio!...

De-acum, pornim...
Pornim din nou...
Pornim!...
Şi-n urma noastră, marea
Îşi împleteşte respirarea
Cu al sirenelor ecou ―
Eternul nostru semn de întrebare!...Iar mai târziu
Sărmanul port
Abia-şi mai lămureşte-n zare
Conturul alb,
Ca şi-un cavou
Din care morţii-ncep să-nvie!...
Şi bricul nostru-i primul mort
Care-a-nviat,
Înveşmântat
În alb,
De sus şi până jos,
Ca şi Cristos!...
Suntem departe ―
Da... departe!...
Şi vântul mării ne sărută
Pe frunte,
Pe obraji,
Pe gură...
Şi parcă ne cunoaşte, vântul ―
Cu nevăzutele lui braţe ne-arată drumul
Şi ne-nvaţă
Să ne ferim de sfatul zării,
Căci zarea-i veşnic prefăcută...
Şi-apoi ne lasă când pricepe
Că noi i-am tălmăcit cuvântul!...

Plutim spre răsăritul lumii,
Plutim spre prima dimineaţă!...
Şi bricul alb
Sfâşie-n două covorul apelor albastre,
Lăsând în urma lui o dâră de spumă creaţă,Ce se-ntinde
Ca şi o punte nesfârşită,
Pe care sufletele noastre
Se vor întoarce-acasă-n ziua
Când uraganele ne-or vinde!...
Şi-aşa, pluti-vom toată ziua...
Şi-aşa, pluti-vom noaptea toată...
Şi-aşa, pluti-vom vreme multă ―
Căci „prea multă” nu e niciodată,
Când ne-ndreptăm spre „Insula enigmă”,
În care nu ştim nimeni încă, ce va fi ―
Dar ştim cu toţii că-ntr-o bună zi,
Noi, cei născuţi din tată-n fiu navigatori,
Vom acosta la rândul nostru-nvingători...

Şi-atunci ―
Stăpânii Mării Negre noi vom fi!…

Viaţa literară şi artistică II, nr. 4, 27 ianuarie 1908

TE-AR MAI PUTEA INTERESA