Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
Spre soare
Pluteşte drept înainte, şi dacă
pământul pe care-l cauţi nu există
încă, fii sigur că Dumnezeu îl va
crea într-adins pentru a-ţi răsplăti
îndrăzneala.
Regina Izabela către Cristofor Columb
Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare
Spre-naltele contururi crenelate
Din care-ntâile priviri de soare
Îşi varsă-n vid imensa lor cascadă
Şi-n care seara-şi urcă resemnarea,
Cu gestul unei păsări mari de pradă
Ce-şi pregăteşte-n taină răzbunarea
Învinselor aripi însângerate.
Superbi, ca cei ce-nveşmântaţi în zale
Porneau pe drumul Sfântului Mormânt,
Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare
Spre-naltele contururi feudale;
Căci drumurile noastre duc spre Soare,
Şi soarele preface verbu-n cânt.
Şi vom porni cu-ntreaga majestate
A celor ce, pornind de nouă ori,
Purtară prin oraşe-ndepărtate,
Mai mult învinşi decât învingători,
Fantasmagoricele lor armate
De cai şi călăreţi halucinaţi,
Cu flori de crin pe mantii presărate
Şi vulturi albi pe scuturi încrustaţi.
Spre soare deci ― spre soarele de vară,
Monarhul orbitorului zenit...
El ne va strânge-armata răzleţită
Şi-o va-ndruma din nou spre răsărit.
El va topi păpuşile de ceară
Şi gestul lui de bronz va desemna
În spaţiu o Golgotă prăbuşită
Şi magilor de mâine-o nouă stea.
Falanga literară şi artistică, I. nr. 1, 1 ianuarie 1910