Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
Strofe pentru zăpadă
Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţate ― solemnitate albă, rece, fatală, mută şi divină ― tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină şi pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.
Nu te doreşte-aproape nimeni, deşi te-aşteaptă toţi să vii... Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate,îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate ― cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.
Şi totuşi, când cobori ― suspectă, insinuantă şi egală ― pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi, simţim puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează ― cu ieroglifelelor negre şi stranii ― albul unanim.