Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Păun-Pincio

    Dies irae

    (După Leconte de Lisle)

    Mă soarbe pâcla sură pe nesimţite-n jos!
    Adâncul tău tot sufletu-mi să-nece...
    Cu roua voastră, codri, setea-mi stingeţi –
    O, paşnic cer, strecoară-ţi raza rece...

    Să uit de mângâierile deşarte,
    Ce sufletu-mi însângerat mi-l scurmă;
    O, vânt, neatins de zgomotele vorbei,
    Spre neştiute lumi, departe, du-mă.

    Iar tu, pustiu imens, de tremuri numai
    De şoapt-aceloraşi dorinţi eterne,
    Atunci, învinsele-ţi aripi, o, suflet,
    Spre pradă golului adânc le-aşterne.

    Iar Moartea, irosind cenuşa vieţei,
    În noaptea-i paşnică mă ţie-ascuns,
    Tihnit să sorb mereu în scursul vremei,
    Repaosul ce viaţa mi l-a smuls...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA