Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Pillat

    Acuarelă

    Nu cuvintele purtate ca arginții
    Vânturați din mâna-n mâna pe tejghele,
    Ar putea să mi te cheme-n ochii minții,
    Rău muntean, cu limpezimi de acuarele.

    Cum să dau cu slove negre și tocite,
    Jocul fraged: numai apă, numai soare,
    Și frunzișul: spumă verde pe răchite,
    Și lumina: aur sprinten sub picioare;

    Naltul cer primăvăratic care mâna
    Sus la munte, pe ulmet și pe ariniști,
    Norii albi și le adapă turmă până
    Vine seară cu-ale umbrelor neliniști;

    Ridicându-se în noapte: vajnic taur,
    Dealul care paște cer de stânjenei;
    Și zvâcnindu-și bobul mic spre cloșca de-aur,
    Stelele zvârlite-n zare - pumn de mei;

    Casele cu prispă scundă, stand pe labe,
    Șuri zăvozi legați de drumurile-funii;
    Toate morile-n genunchi, ca niște babe
    Ce albesc pe prundul gârlei pânza luni...

    Cât aș vrea să uit de tot abecedarul,
    Din tăceri să pot urzi păienjenișuri
    Să prind stele licărind pe-ntreg hotarul
    Apelor încremenite-n luminișuri.

    Și, în zori, în vorba-mi nouă să pătrunză:
    Ceru-n aripi care cântă arăturii,
    Glasul apei, tactul morii, vântu-n frunză,
    Cucul, ritmic, ca și inima pădurii.


    Din volumul "Pe Argeș în sus" 1923




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA