Editura Global Info / Literatură

Ion Pillat

Jucării

Ce mă îndeamnă-n seara tihnită de Crăciun,
Să iau în mână lampa, să dau în lături ușa?
În fața mea stă calul de lemn și stă păpușa
Cu suflet de tărâțe, nevinovat și bun.

Stă micul tren mecanic în gara lui prea mică,
Stă, câmp de luptă, masa soldaților de plumb
Și, galbene ghiulele, stau boabe de porumb,
Stricând orânduiala oștirii fără frică,

Și tot închis de-atuncea albumul de imagini,
Ce deschisese țara de fantasmagorii.
Azi chipurile șterse sunt numai mărturii,
Că ochiul nu revede la fel aceleași pagini.

Căci unde-i trenul fulger pentru-nconjurul lumii?
Armatele pornite spre stăpânirea ei?
Păpușile sfioase în rochii de femei,
Primindu-ne iubirea sau îndrăzneala glumii?

Cu primul dor de ducă ce-n mine izvorât-a,
Azi unde-i calul Vinteș să sufle foc pe nări?
Aceste biete lucruri, ce fură îmbătări,
Să fie mai reale când moarte-s într-atâta!...

În față am doar calul de lemn, am doar păpușa
Cu suflet de tărâțe, nevinovat și bun...
Și mă gândesc în seara pioasă de Crăciun,
În care-mbătrânirea și-a strecurat cenușa,

Că va sosi și ziua când fără ochi și mână
Voi reveni - de ce nu ? - în vechiul meu iatac,
Spre a simți cu milă cum toate se prefac
În jucării menite străine să-mi rămână.

Ca-ntotdeauna sta-vor și tocul, și caietul,
Și fila încărcată cu colb de poezii.
Într-un pahar mihandre uitate-or putrezi,
Și cucul din ceasornic își va urma tabietul.

Și versurile mele îmi vor cerși oprirea.
O, strofele pe care, ani lungi, ca un zaraf
Le-am strâns cu sârg în suflet, le-am cântărit în vraf
Gândind cu vorbe de-aur să cumpăr nemurirea.

Dar sfintele silabe cu rimă și cezură,
Ce-mi sunt acuma: cântec, icoană și parfum,
Nu vor pătrunde până în visul meu postum
Descătușat din steiul de pământească sgură.

Voi recunoaște totuși, pe polița unică,
"Poeme" de-Eminescu, "Flori Sacre", "Amăgiri"...
Și fata mlădioasă cu coapsele subțiri,
Ce-n patu-mi doarme goală, în ghem ca o pisică.

Le-oi recunoaște toate, nepricepând nimic
Din câte astăzi omul cel nou iubește-n ele,
Și le-oi privi cu-aceeași mirare ca pe-acele
Relicve moștenite de la copilul mic.

Din volumul "Pe Argeș în sus" 1923

TE-AR MAI PUTEA INTERESA