Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Pillat

    Mormântul

    De n-ar fi mușchiul crucii, vedeam un pat de flori,
    Gătit sub bolta verde și vie a pădurii.
    Ai adormit în raiul din slovele scripturii,
    Tu, ce-odihnești la umbră de codri șoptitori.

    Te-ai cununat cu moartea ca-n basmul Mioriței,
    Păstorule de oameni, bunicule. Acum
    Ești zumzet de albine și-mprăștiat parfum
    În via îmbătată de înflorirea viței.

    Te-a biruit pământul, dar l-ai însuflețit
    Și l-a pătruns iubirea-ți de țară, ca sămânța.
    Stejarilor prieteni le-ai dăruit ființa
    Și sângele, ce curge cu seva înfrățit.

    Orice copac din juru-mi, îl simt că mi-e părinte,
    Cu cea din urmă iarbă, de mult am legământ.
    De dincolo de oameni, de timp și de mormânt,
    Un ram se-apleacă tainic să mă binecuvânte.


    Din volumul "Florica" 1926




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA