Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Pillat

    Scutul Minervei (XI)

    Abia sosi Prierul cu’ntâia rândunică
    Și-l strânse galben vara la pieptu-i însorit
    Și iată peste dealuri lumina și-a oprit
    Din toamnă raza lungă prin fulgii care pică.

    Tot ce-am legat de suflet, cu aripi se ridică;
    Ce mi-a fost drag pe lume, în ochi mi s’a umbrit
    Și’n amintire suie cu fumu-i albăstrit
    Iubirea cea mai mare, dorința cea mai mică.

    Cu trecerea rotundă a lunilor rotește,
    Schimbat pe bolta nopții, străvechiul zodier
    Și steaua ca și visul în zori se veștejește.

    Nimic nu se re’ntoarce la fel a doua oară:
    Nici anotimp, nici suflet, nici pasăre, nici cer...
    Eternă doar Minerva cu lira le măsoară.


    Din volumul "Scutul Minervei" 1933




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA