Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Pillat

    Scutul Minervei (XIV)

    Nespovedită mie ce grijă îți apleacă
    Profilul pur pe brațul în lance răzimat?
    Ce chin tăcut, Zeiță, în marmură săpat,
    Ți-a adumbrit pleoapa de lacrimi pururi seacă?

    Credeam că numai omul cu mintea lui săracă,
    Divino, se frământă de patimi turburat.
    Ce săgetare-ascunsă un zeu dușman ți-a dat?
    Chiar rănile lui Eros cu vremea au să treacă.

    Mi-a spus nemuritoarea: „Grăești ca muritorii.
    Sub alte legi stă neamul din care m’am ivit,
    El n’are-amurg, nici noapte si nu cunoaște zorii.

    Ce m’a durut odată, mă doare pe vecie...
    Dar din senina pace și chinul otrăvit,
    Mi-a învățat cuvântul înalta-i simetrie.”


    Din volumul "Scutul Minervei" 1933




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA