Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Pillat

    Spre schit

    Mesteacănii, în vânt, pe dealuri bat mătănii
    La troița cu nori de aur învechit —
    Poteca i-a lăsat pe marginea poienii
    Și împletind lumini dă fuga pân-la schit.

    Egumenul bătrân de pe pridvor privește
    La apele din stânci scăpând argintul viu,
    La turma, sus pe plai, ce iarba-n flăcări paște,
    La omul, în amurg, pornit la drum târziu.

    Clopotnița de lemn pândește peste curpeni
    Și clopotele vechi înalță glasuri mari
    Să cheme prin păduri, cu sufletul în cumpeni,
    Pe călătorul stând la crucea din hotar...

    Dar drumul povârnit, la vale duce umbră
    Când, pâlcuri, mieii albi pe culmi mai duc zăpezi —
    De-acum e foșnet lung ce-a fost sclipiri de-undă,
    De-acum tu simți adânc ce nu mai poți să vezi.


    Din volumul "Biserica de altădată" 1926




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA