Editura Global Info / Literatură |
Iosif Vulcan
O seară în grădină
Era o seară lină,
Și luna strălucia,
Șezu-i într-o grădină
Cu mândrulița mea;
Un pom tufos și mare
Ne-acoperea pe noi,
Și-n dulce desfătare
Vorbeam, șopteam vioi.
În mâna-mi dalbă-i mâna
Ca frunza tremura,
Iar corpu-i ca de zână
Pe sânu-mi se culca;
Gurița-i răpitoare
Șoptea încetișor
O vorbă-ncântătoare:
Amor, amor, amor!
Natura fuse mută,
Nimic nu se clătea;
Ci parc-ar fi știut
Ce-mi zise mândra mea, –
Căci frunzele subțire
Îndată ce-au văzut
A noastră fericire,
Aplaudau plăcut.
Atunce parcă-ndată
Și ceriul s-a deschis,
Cu inima-ncântată,
Privii sus în Elis;
Văzui de desfetare
Au îngerii în rai,
Dar ca și-a mea de mare
Acolo nu aflai.
Leta Mare, 12 octombrie 1862