Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Iosif Vulcan

    O seară în grădină

    Era o seară lină,
    Și luna strălucia,
    Șezu-i într-o grădină
    Cu mândrulița mea;
    Un pom tufos și mare
    Ne-acoperea pe noi,
    Și-n dulce desfătare
    Vorbeam, șopteam vioi.

    În mâna-mi dalbă-i mâna
    Ca frunza tremura,
    Iar corpu-i ca de zână
    Pe sânu-mi se culca;
    Gurița-i răpitoare
    Șoptea încetișor
    O vorbă-ncântătoare:
    Amor, amor, amor!

    Natura fuse mută,
    Nimic nu se clătea;
    Ci parc-ar fi știut
    Ce-mi zise mândra mea, –
    Căci frunzele subțire
    Îndată ce-au văzut
    A noastră fericire,
    Aplaudau plăcut.

    Atunce parcă-ndată
    Și ceriul s-a deschis,
    Cu inima-ncântată,
    Privii sus în Elis;
    Văzui de desfetare
    Au îngerii în rai,
    Dar ca și-a mea de mare
    Acolo nu aflai.


    Leta Mare, 12 octombrie 1862




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA