Iuliu Cezar Săvescu

Regina visurilor Mab

Regina visurilor Mab
Mai mare nu e ca rubinul
De la turbanul de Nabab,
Şi e uşoară ca suspinul.

Căruţa ei, cum unii zic,
E jumătate de alună,
Şi caii praful cel mai mic,
Şi hăţuri razele de lună.

Un arţăgos şi gros muscoi,
Într-o livrea catifelată,
Conduce mândrul ei convoi.
Regina şade răsturnată.

Şi fie ploaie, fie vânt,
Picior peste picior se duce,
Ca fulgul cade la pământ,
Şi vise-n foi de nuc aduce.

Iar când s-aude-un bâzâit
Ca de lăcustă sau albină,
Atunci se ştie c-a sosit
La poartă-a viselor regină.

Ea colţul fustii-şi pune-n brâu,
Să nu o calce în picioare,
În mână ia un spic de grâu
Şi cu un gest de vrăjitoare:

Fecioarei se arată în vis
Ca un flăcău frumos şi dulce
Şi-n inimă îi lasă scris
La el cu gândul să se culce.

Flăcăului îi zice: “vezi,
Cutare după tine plânge”,
Şi-n somnu-i pătimaş îl vezi
Cum perina în braţe strânge.

Şi soacrelor le zice iar,
Că sunt bătute de-ai lor gineri,
Şi babelor le face chiar
Ponos cu neînsuraţii tineri.

Şi pe săraci şi pe avari
De o potrivă îi munceşte,
Pe unii-i face oameni mari,
Pe alţii hoţu-i jefuieşte.

Bătrâni aproape seculari,
Ce anii îşi târăsc în beţe,
În visul lor cu fete mari,
Fac pocinog ca-n tinereţe.

Iar popa vede necăjit
Cum preoteasa în chilie,
Cu dascălul afurisit,
S-a pus pe chef şi veselie.

Toţi muritorii ziua fac
În contra ei duşmane plângeri
Copiii singuri dorm şi tac,
Căci numai ei visează îngeri.

1893