Terapii / Masajul |
Limfa, din perspectiva masajului limfatic
Limfa se găseşte peste tot în afara celulelor corpului uman, exceptând creierul, măduva spinării şi ţesutul profund al muşchilor scheletici.
Este un fluid limpede sau lăptos care provine din scurgerea capilarelor sanguine. Acest sistem transportă nutrienţii către celulele corpului şi produsele reziduale, şi particulele străine în afara celulelor, apoi ea trece în mici vase limfatice.
Aceste delicate vase limfatice se pot dilata de până la şase ori mai mult ca vena însoţitoare, de obicei însă fiind doar puțin mai mari decât aceasta.
Aceste vase limfatice parcurg o mică distanţă şi apoi intră într-un ganglion limfatic. Aici, dacă există bacterii, viruşi, particule străine sau resturi celulare în limfă, acestea vor fi descompuse şi apoi distruse de către celulele mari din ganglionul limfatic.
Alt vas limfatic scoate afară din ganglionul limfatic limfa proaspăt curăţată şi o mută în inimă. Vasele limfatice au valve astfel încât fluidul curge într-o singură direcţie – în drum spre inimă.
Fluxul limfatic se reuneşte în final cu circulația sângelui la baza gâtului, acolo unde cel mai mare vas colector limfatic, numit ductul toracic, îşi goleşte limfa în vena jugulară internă, unde o amestecă cu sângele.
Limfa are multe elemente care o fac importantă pentru întreținerea corpului. Ea reuneşte aproximativ jumătate din concentraţia proteinelor care se găsesc în plasma sanguină.
De vreme ce frecvenţa cu care limfa curge înapoi în sânge este de unu la şase litri pe zi, în funcţie de volumul de exerciţii fizice, ea este echivalentă cu şase unităţi de plasmă sanguină luate intravenos pe zi.
Acest sistem întoarce, din ser către sânge, proteinele care în mod normal se varsă în spaţiul limfatic. Aceasta înseamnă un volum foarte mare de proteine în fiecare zi.
Corpul se hrăneşte efectiv cu propria hrană preprocesată - limfa. Se înţelege atunci de ce o diminuare mare a acestui fluid bogat în proteine va altera metabolismul corpului.
După cum s-a dovedit pe scară largă, frecvenţa de curgere a limfei depinde de câteva variabile.
De exemplu, o persoană cu o condiţie fizică precară, întinsă în pat poate avea doar un litru de limfă recirculată prin fluxul sanguin zilnic, în timp ce o persoană activă în ambulatoriu poate avea şi şase litri de limfă întoarsă în circulaţie într-o zi.
Este interesant faptul că limfa, în cea mai mare parte, depinde de contracţia musculară pentru a curge înapoi spre inimă.
Mişcarea limfei din braţe, picioare şi cap nu se poate măsura la fel ca în restul corpului. Este foarte frecvent menţionat de către cercetătorii acestui domeniu că o parte a rutinei lor de colectare a eşantioanelor limfatice implică masarea ariei de interes pentru a face ca limfa să circule peste tot, altfel spus masajul creşte mult circulaţia limfei.
Limfa conţine un mare număr de limfocite care sunt celulele albe sanguine responsabile cu menţinerea rezistenţei imunologice a circulaţiei din corp. O mare parte a acestor celule care luptă cu infecţiile se formează în ganglionii limfatici. Cantitatea zilnică de celule albe sanguine eliberate de ductul toracic uman este egală cu cantitatea totală a acestor celule din sânge.
În general compoziţia limfei este similară cu cea a plasmei sanguine. Există totuşi unele excepţii care pot prezenta interes.
Limfa conţine o cantitate semnificativă de aminoacizi esenţiali triptofan când este comparată cu suplimentul de dietă şi nivelurile sanguine ale acestei componente importante.
Triptofanul este important pentru formarea serotoninei şi melatoninei care sunt substanţe importante ale corpului, necesare pentru producerea energiei şi echilibrul nervos şi hormonal.
Limfa conţine cantităţi mari şi de alţi aminoacizi, proteine (în special bogate în albumină) şi majoritatea enzimelor din corp.
Între aceste enzime de interes sunt nivelele ridicate de beta hidroxilază de dopamină (implicată în patogeneza schizofreniei) şi histaminază, enzima care determină scăderea histaminei.
Când nivelul de histamină din corp devine prea mare, el poate cauza hiperaciditate gastrică, letargie, prurit, dureri de cap, dureri musculare şi dureri ale ganglionilor limfatici.
Histamina este de asemenea substanţa chimică principală implicată în răspunsul alergic al corpului. Fenomenele alergice de acest fel, cum ar fi febra fânului, se manifestă prin simptome de umflare şi inflamare a membranelor mucoase nazale, obstrucţie nazală, înroşirea ochilor, prurit şi tuse.
Într-adevăr, se poate afirma că limfa, care are de treizeci de ori mai multă histaminază decât sângele, poate fi antihistamina naturală proprie a corpului.
Există multe alte corelări interesante care leagă starea sănătăţii unei persoane de starea funcţionării limfatice a acesteia.
Sistemul ayurvedic indian numeşte sistemul limfatic kapha sau sistemul de transport al mucozităţilor.
Această tradiţie a dezvoltat un masaj ce include punctele de presiune (ele corespund în mod remarcabil cu poziţia anatomică a ganglionilor limfatici) care sunt masate cu blândeţe, cu uleiuri organice (în principal ulei din seminţe de muştar, ulei din nucă de cocos, şi ulei de migdale) pentru a asigura un echilibru în sistemul energetic al corpului.
Kapha a fost interpretată de vedyas (doctorii în Ayurveda) moderni ca fiind o proprietate a limfei. Creşterea activităţii kaphei se face în scopul creşterii nutriţiei corpului, asigurării sănătăţii articulare, a tăriei morale, a răbdării, solidarităţii, vigorii sexuale şi abstinenţei.
Mai frecvent, acest masaj se efectuează doar asupra picioarelor, mâinilor, sau capului pacientului. Prin masaj regulat, pacienţii simt restaurarea echilibrului pe canalele electro-chimice ale corpului şi se servesc de el ca o tehnică preventivă de sănătate.
Efectele subiective includ relaxarea rapidă ce deseori induce un somn uşor. Este de asemenea util în uşurarea durerii musculare.
În acupunctură, cel puţin o parte a efectului provine din stimularea limfei. De fapt, o hartă a punctelor de acupunctură corespunde destul de bine hărţii ganglionilor limfatici.
Acupuncturiştii simt că ei lucrează cu curenţii electrici prezenţi în corp şi că prin manipularea fluidului intercelular sau a limfei cu ajutorul acelor, moxibustiei (încălzirii) sau masajului, ei pot echilibra aceste câmpuri electrice.
Pentru a preveni debutul bolii care rezultă din dezechilibrul acestui sistem, ei recomandă o asemenea echilibrare la intervale regulate.