Editura Global Info / Literatură

Magda Isanos

Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi?

Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi,
visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună – şi-am trăit goi?
N-am avut altă-avuţie
decît praful de pe tălpile noastre,
altă casă decît zările-albastre
din copilărie.

Oamenii, ocolindu-ne-au zis:
cine sunt aceşti vînzători de vis?
N-am avut linişte, n-am avut masă-aşezată,
însă tu ne zîmbeai cîteodată.
Te-arătai la sfîrşitul cîte unui cuvînt,
erai ca un fulger, ca o pală de vînt.
Şi noi ne spuneam rugăciunile,
încrezători în toate minunile.

Doamne, dintre toţi copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greşit şi primeşte-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune-ţi mînile
pe ranele noastre prea pămînteşti
şi spune că ne vindeci şi ne primeşti!

Din volumul "Ţara luminii", 1946

TE-AR MAI PUTEA INTERESA