Marte putea fi a doua planetă locuibilă

GH. MĂNOIU | 23 NOIEMBRIE 2013

Ce s-a întâmplat cu Marte? O întrebare ce îi obsedează de mult pe oamenii de ştiinţă şi NASA caută să găsească răspunsul trimiţând un nou orbiter numit MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution). Scopul acestuia este de a culege date despre procesul responsabil cu modificarea climatică. El va studia straturile superioare ale atmosferei marţiene.

MAVEN şi Marte. Imagine artistică. Foto: NASA's Goddard Space Flight Center.

Cu miliarde de ani în urmă, planetele din sistemul nostru solar erau tinere, iar Marte era o lume foarte diferită de cea de acum. Apa curgea în râuri lungi care se vărsau în lacuri şi mări puţin adânci.

O atmosferă groasă acoperea planeta şi păstra o temperatură favorabilă microbilor care ar fi început să se dezvolte, propulsând-o pe calea de a deveni a doua planetă plină de viaţă.

Dar lucrurile nu au decurs aşa şi Marte este acum o planetă rece şi deshidratată. Atmosfera subţire oferă o acoperire insuficientă pentru suprafaţa brazdată de albiile goale ale râurilor şi lacurilor.

Marte putea fi umedă şi caldă acum 4 miliarde de ani, dacă a avut o atmosferă groasă. CO₂ din atmosfera marţiană este un gaz cu efect de seră ca şi la noi. O pătura groasă de gaze cu efect de seră ar fi asigurat temperaturi mai mari şi o presiune atmosferică necesară pentru a ţine apa în stare lichidă pe suprafaţa planetei.

Ceva a dus la pierderea acestei pături de gaz. O posibilitate este vântul solar, căci, spre deosebire de Pământ, Marte nu are un câmp magnetic global care să o protejeze. Are umbrele magnetice împrăştiate în jurul planetei care protejează o parte din atmosferă.

Vântul solar a putut avea un efect de erodare a atmosferei, iar Curiosity susţine această ipoteză: izotopii uşori de hidrogen şi argon sunt extrem de puţini comparativ cu cei grei, fapt ce ne duce cu gândul că ei au plutit în spaţiu.

Sonda MAVEN a fost lansată pe 18 noiembrie 2013 şi va orbita planeta Marte cel puţin un an terestru pe o orbită eliptică, la altitudini variind între 125 şi 6000 km faţă de solul planetei.

Ea va urmări ionii şi moleculele din atmosferă, fluxul de CO₂ şi alte molecule în spaţiu. Aflând viteza de pierdere a gazelor din atmosferă, se va putea reconstrui procesul din ultimii 4 miliarde de ani.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Racheta cargo lansată de Rusia s-a cuplat la Staţia Spaţială Internaţională

O navă spaţială cargo Progress, fără pilot, care a decolat de la aerodromul Baikonur în scopul reaprovizionării Staţiei Spaţiale Internaţionale, după eşecul altor două nave de aprovizionare, a andocat cu succes.

Sonda Juno a intrat pe orbită în jurul lui Jupiter

După o călătorie de aproape cinci ani spre cea mai mare planetă a sistemului nostru solar, sonda Juno trimisă de NASA a fost plasată cu succes pe orbita lui Jupiter.

O stea a trecut prin sistemul nostru solar

O stea străină a trecut prin sistemul nostru solar în urmă cu doar 70000 ani, apropiindu-se la o distanţă de cinci ori mai mică decât cea mai apropiată stea, Proxima Centauri.

A fost filmată o erupţie gigantică de material solar

Cel mai nou observator solar de la NASA, Interface Region Imaging Spectrograph, sau IRIS, a prins în detalii extraordinare o ejecţie de masă coronală care s-a ridicat de pe suprafaţa Soarelui.

Voyager 1 a atins spaţiul interstelar

Sonda spaţială Voyager 1 de la NASA a atins, după 36 de ani, spaţiul interstelar, la aproximativ 19 miliarde km de Soare. Voyager călătoreşte de aproape un an prin gaz ionizat prezent în spaţiul interstelar, în afara balonului solar, dar într-o zonă în care efectele Soarelui mai sunt încă prezente.

Sonda Rosetta a făcut istorie

Robotul Philae de pe sonda spaţială europeană, Rosetta, a coborât pe cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko, în încercarea de a aduce lumină în misterele ce învăluie aceste relicve ale sistemului nostru solar.