| Terapii / Masajul |
Masajul limfatic ca tehnică de prevenire a bolilor
Asigurarea echilibrului propriului organism se bazează pe o alimentaţie corespunzătoare, somn adecvat şi exerciţii fizice corespunzătoare. Lucrul asupra acestor zone de întreținere corporală duc la obținerea unei vieţi lungi şi productive.
Totuși, odată cu trecerea timpului, echilibrarea acestor factori devine din ce în ce mai dificilă. Exerciţiile fizice, de exemplu, devin frecvent inadecvate la vârste înaintate, conducând la numeroase probleme emoţionale şi psihice.
Fiecare dintre aceste zone de întreținere corporală a fascinat de-a lungul timpului oameni de ştiinţă şi doctori din întreaga lume. Vechii doctori greci şi romani se gândeau la corp în termenii păstrării acestuia în echilibru prin manipularea acestor piloni ai bunei sănătăţi. Medicina hinduşilor şi chinezilor de astăzi este, de asemenea, preocupată de acest echilibru.
Hinduşii, de exemplu, folosesc tehnicile păstrate în textele sanskrite vechi de 2500 ani, care se ocupă de arta menţinerii echilibrului în corp. Acest sistem se numeşte Ayurveda - în traducere literară ştiinţa longevităţii.
Preocuparea principală din Ayurveda, ca şi din sistemul de acupunctură chinez, o reprezintă atingerea echilibrului individual din dietă şi obiceiurile zilnice astfel încât să ferească omul de bolile fizice şi emoţionale.
Aceşti doctori indieni prescriu pentru fiecare persoană o dietă particularizată care se modifică în raport cu anotimpurile şi chiar în funcție de zilele din săptămână.
Ambele sisteme lucrează de asemenea la reglarea fluidului intercelular din corp, fluid numit limfă, în scopul creării unui echilibru electric şi chimic între sistemele organismului, asigurând funcţionarea corespunzătoare a acestora.
Acupuncturiştii folosesc acele, încălzirea locală a pielii şi masajul pentru a induce această posibilă echilibrare a curenţilor din limfă în timp ce hinduşii folosesc masajul cu ulei al tălpilor şi mâinilor pentru a îndeplini multe cerinţe similare.
Ca toate cunoştinţele, şi această preocupare pentru echilibru a revenit pentru a capta atenţia oamenilor de ştiinţă moderni. Şi, ca multe alte străvechi idei redescoperite, aceste concepte de sănătate par a corespunde, în unele domenii, cu rezultatele cercetărilor medicale moderne din Vest.
Această conexiune dintre străvechi şi modern poate conduce la obținerea unor tehnici noi ce pot fi folosite în practica unei rutine profilactice personale.
Pe măsură ce fiecare persoană devine capabilă să-și gestioneze propriul echilibru al corpului, ea nu va fi doar mai puţin bolnavă, ci va fi şi mai puternică fizic şi emoţional.
O privire asupra sistemului limfatic din perspectivele orientală și occidentală este foarte interesantă. Îndeosebi din cauza naturii sale delicate şi a uşurinţei cu care aceste vase pot fi trecute cu vederea sau distruse la o disecţie grosieră a corpului.
Creşterea preciziei microscopice şi tehnicile de pigmentare permit acum oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine circulaţia limfei ca şi constituenţii acesteia, cercetările asupra cancerului putând fi astfel corelate cu sistemul limfatic, atât de necesar supravieţuirii noastre.
Masajul limfatic
Masajul limfatic poate fi util în particular când este implicat într-un sistem de medicină preventivă pentru nespecialişti, în special pentru oamenii în vârstă al căror sistem limfatic este deja compromis datorită regresiei ţesutului limfatic odată cu trecerea anilor, diminuarea exerciţiilor fizice zilnice şi reducerea eficienţei inimii.
Masajul limfatic nu provoacă dureri, de fapt e chiar plăcut, şi poate fi uşor efectuat de publicul larg sau de terapeuţii profesionişti. Este un masaj precis, efectuat cu blândeţe, care se concentrează pe canalele limfatice ale corpului. Efectele masajului limfatic sunt remarcabile.
Tehnica de masaj urmăreşte atât creşterea circulaţiei limfei (prin piele) cât şi mişcarea limfei în vasele limfatice mai mari şi ganglionii limfatici din corp. Mâinile stimulează blând circulaţia limfei şi previn crearea durerii de rezistenţă.
Cei mai mulţi oameni aproape aţipesc după primul masaj al tălpilor sau intră într-o uşoară transă, experimentând un sentiment de uşurare şi de calm. Mulţi descoperă senzaţii interesante de curenţi energetici traversându-le corpul.
Masajul are o istorie interesantă, avându-şi originea acum mai bine de 2400 ani în India. Masajul limfatic, asociat cu tradiţia Marmas (punctele vitale), a fost transmis în cea mai dezvoltată formă a sa mai departe către timpurile moderne de către luptătorii din India. Aceşti oameni s-au concentrat asupra păstrării corpurilor lor într-o excelentă condiţie.
Schimburile de energie considerate a fi cele mai bune sunt cele care apar în masajul făcut de un bărbat altui bărbat şi de o femeie altei femei.
În timpurile moderne, medicii au folosit o varietate de tehnici de pigmentare şi de localizare pentru a descoperi traseul exact a mişcărilor limfei aşa cum se întoarce de la fiecare organ şi extremitate a corpului către inimă.
Localizarea cu raze X (limfangiograma) arată locaţia exactă a vaselor şi ganglionilor limfatici. Surprinzător, punctele de presiune/marmas folosite de masajul din vechiul sistem hindus se regăsesc într-o corelare anatomică exactă cu ganglionii şi vasele limfatice din prezentarea tehnicilor ştiinţifice moderne.
Limfa rinichilor este bogată în histaminază, limfa ficatului este bogată în proteine şi enzime, etc. Limfa ajută de asemenea circulaţia prin menţinerea echilibrului fluidelor din corp. Edemele sau transpiraţia corpului sunt datorate, în parte, unei întoarceri inadecvate a limfei.
Importanţa capitală a limfei este aceea că ea furnizează componentele celulare pentru răspunsul imunitar al corpului. Ea conţine limfocite şi celule de plasmă (ambele celule albe ale sângelui), şi celule reticuloendoteliale fagocite care distrug componentele străine, bacteriile şi celulele externe care invadează corpul.
Limfocitele (generate în parte din ganglionii limfatici) asigură corpului rezistenţa imunologică de circulaţie. La om, producţia zilnică de limfocite din ductul toracic (cel mai mare canal limfatic) s-au dovedit a fi egale ca număr cu limfocitele din sânge.
Toată limfa se deplasează din părţile periferice ale corpului (braţe, picioare, cap), prin vasele limfatice care sunt de obicei strâns asociate cu venele şi arterele şi se goleşte în ductul toracic care se află de-a lungul liniei mijlocii a trunchiului între aortă şi coloana vertebrală. Ductul toracic întoarce apoi limfa către venele largi din apropierea bazei gâtului. Odată ajuns în aceste vene largi de deasupra inimii, fluidul limfatic se amestecă cu sângele şi este pompat în tot corpul de către inimă.
La om, ductul toracic distribuie între doi până la şase litri de limfă zilnic înapoi în sânge, în funcţie de activitatea sa. Circulaţia limfei din ductul toracic este ajutată de către valvele din vasele limfatice, pulsaţiile aortice, respiraţie (respiraţia adâncă), creşterea circulaţiei periferice a limfei (ca în masaj şi exerciţiile fizice), debitul crescut al limfei din rinichi (care însoţeşte diureza - creşterea debitului urinar), şi creşterea presiunii abdominale.
Pentru creşterea circulaţiei limfatice pot fi folosite exerciţiile fizice, retenţia respiraţiei, statul în cap, şi creşterea temperaturii locale a pielii.
Limfa se deosebeşte şi prin alte câteva elemente chimice de plasma sanguină, care pot fi implicate în medierea răspunsului corpului la masajul limfatic. Mulţi cercetători au constatat că limfa conţine aproximativ de treizeci de ori mai multă histaminază decât are sângele.
Histamina se găseşte de asemenea în cantităţi anormal de mari în ganglionii limfatici măriţi, dureroşi. Empiric, s-a observat că masajul limfatic atenuează inflamarea muşchilor. Poate că, prin aceste ţesuturi mărite, mişcarea locală a limfei (bogată în histaminază) prin intermediul masajului limfatic este cea care determină îmbunătăţiri în zonele de ţesut dureros, inflamat (bogate în histamină).
Interesant este şi răspunsul pielii cutanate din zonele dureroase. La apăsarea fermă pe aceste zone tensionate apare o pată roşie aparent similară cu pata clasică de histamină apărută în pielea înconjurătoare, ca şi cum ar fi injectată histamină în acea zonă.
Diminuarea histaminei poate avea de asemenea importante efecte centrale precum diminuarea acidităţii gastrice (stimularea secreţiei acide a stomacului prin administrarea histaminei este testul clasic privind producţia acidităţii stomacului), îmbunătăţiri în durerile de cap, scăderea răspunsului alergic (mediat de histamină) la alergiile de mediu (febra fânului etc.).
Dacă limfa prezintă o funcţie naturală antihistaminică, se poate dovedi a fi unul dintre mediatorii importanţi pentru efectele masajului limfatic.
Un alt set interesant de studii pe animale prezintă modificările din structura şi activitatea creierului în cazul în care se întrerupe drenajul limfei la creier.
La pacienţii suferind de schizofrenie şi alte boli nervoase, s-au observat, în absenţa unei infecţii demonstrate a căilor nazofaringeale, muşchi înţepeniţi ai gâtului ca şi ganglionii limfatici inflamaţi (deseori arătând ca un mic şirag de perle în jos pe gât).
Întrucât ganglionii umflaţi indică o diminuare a circulaţiei limfei, în acest caz la cap, este tentant să speculăm că în aceste boli mentale este implicat un anumit nivel de stază a limfei.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
