Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Matilda Cugler-Poni

    Răchita

    Grădina-i părăsită. Unde umblam odată,
    Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios,
    Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată
    O luntre sfărâmată de timpul nemilos.

    Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână,
    Cu crengile-i plecate spre iazul adormit
    Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină,
    Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit

    În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume;
    O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat,
    Apoi făr'de credinţă a rătăcit prin lume
    Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.

    Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească,
    Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut;
    Cât e de uitătoare inima omenească...
    Ea singură o ştie, ea singură-a văzut!


    1873




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA