Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Amorul unei marmure

    Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,
    Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
    Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată
    Gemîndul uragan.

    De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
    De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
    Să fac să rump-o lume ce sfîşie-n tăcere
    Zdrobit sufletul meu.

    Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
    Un ocean se-mbată pe-al vînturilor joc,
    Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă,
    Gîndirile de foc.

    Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
    Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
    Căci mie mi-a dat soarta amara mîngîiere
    O piatră să ador.

    Murindului speranţa, turbării răzbunarea,
    Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu,
    La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,
    Nimic, nimica eu.

    Nimica, doar icoana-ţi, care mă învenină,
    Nimic, doar suvenirea surîsului tău lin,
    Nimic decît o rază din faţa ta senină,
    Din ochiul tău senin.

    Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie
    Iubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc,
    Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie
    Un ocean de foc.

    Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,
    De-ar tremura la sînu-mi gingaşul tău mijloc,
    Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire
    Un diadem de foc.

    Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie,
    Aş pune lege lumii rîzîndul tău delir,
    Aş face al tău zîmbet un secol de orgie,
    Şi lacrimile-ţi mir.

    Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,
    Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
    Ca sceptrul mîna blîndă, ca vulturul mărirea,
    Ca visul pe-un copil.

    Şi pasu-n urma-ţi zboară c-o tainică mînie,
    Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,
    Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie
    Icoana ce-a iubit.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA