Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Ca şi Stoa, ce pretinde...

    Ca şi Stoa, ce pretinde
    Să fim mândri şi integri,
    Când plutesc deasupra noastră
    Cu-a lor visuri ochii negri;

    Ca şi basmele păgâne
    De iubire ce-ard himeric
    Cu nesaţiul lor de visuri
    Şi cu-atâta întuneric;

    Când atraşi de a lor noapte
    Ne suntem străini de lume,
    Duşi pe marginea uitării
    De-un avânt fără de nume;

    Când gândire nu mai este
    Şi când inima e tristă
    Şi afară de-acel farmec
    Când nimic nu mai există:

    Părăsesc şi veac şi ţară
    Pentru umeri de femeie
    Şi o rog astfel în jeţu-i
    Dulce locului să steie,

    Să mă pierd privind-o vecinic
    De la creştet la picioare,
    Mândră ca o-mpărăteasă,
    Caldă, cu senin de soare,

    De pe ochii-i să ridice
    Languroase lunge gene,
    Să-ngenunchi naintea zânei
    Venus Anadyomene,

    Genele dând întuneric
    Voluptos căutăturii,
    Iar gropiţele cochete
    Dulci râd la mijlocul gurii.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA