Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Cântec vechi

    Vino, scumpă, de priveşte
    Dorul tău cum mă munceşte.
    Nici defel cum nu mă lasă
    Nici să intru sara-n casă,

    Ci din aşternut mă scoală,
    Ca pe-un pătimaş de boală,
    Şi mă face de alerg
    Neştiind pe unde merg.
    Când în zori de dimineaţă,

    Mă visez cu tine-n braţă,
    Când te strâng să nu te pierd
    Şi te chem şi te dezmierd.
    Ars deodată sar din pat,
    Singurel m-am deşteptat,
    Suspinând şi ameţit,

    Mă simt mai nenorocit.
    Sunt de carne, nu-s de fier!
    Ce să fac ca să nu pier.
    Căci rănit sunt de amor,
    De nici tăiesc, nici nu mor:

    Somnul meu nu este somn,
    Nici pe mine nu sunt domn.
    A dormi de sunt pe cale,
    Zăresc chipul Dumitale:

    O icoană zugrăvită
    Cu mulţi nuri închipuită.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA